Titlu: Întoarce-te la mine, volumul I

Autor: Simona Lungu

Editura: Bookzone

Număr pagini: 352

An apariție: 2019

Război și dragoste

Război – oroare și dezolare

1941 – război, panică, frică. Aşa se pot descrie momentele prin care Ana, o tânără răsfăţată, a trecut şi pe care urmează să le prezinte cititorilor în primul volum al romanului Întoarce-te la mine de Simona Lungu. Într-o clipă viaţa eroinei s-a schimbat radical, iar salvarea sa a venit de unde nu se aştepta. În timp ce era la magazin pentru a proba o rochie care-i atrăsese atenţia, necazul a lovit în familia sa. La întoarcere acasă, copila a găsit iadul, locuinţa familiei fusese atacată, iar părinţii săi muriseră. Din acea clipă, soarta sa a fost preluată de mătuşă, în casa căreia va continua să locuiască.

Deşi se izolase în camera oferită de mătuşă, în viziunea femeii Ana le ridica mari probleme cu mâncarea şi cu celelalte cheltuieli, aşa că tânăra de numai optsprezece ani, era nevoită să muncească pentru a se întreţine. Singura sa rudă găsise soluţia în această privinţă şi anume o va lua să lucreze cu dânsa, la bucătărie.

Zilele au devenit o rutină, începând cu trezitul înainte de a se lumina, curăţat kilograme întregi de legume, cartofi, fasole, ceapă, varză şi multe alte alimente, culminând cu spălatul sutelor de vase. La părăsirea încăperii e deja întuneric. La primele ochiuri de lumină plec din casă, iar pe amurgite revin, istovită.

În casa ocupată de trupele germane, locul în care muncea, Ana a fost la un pas de a fi violată, însă nevoia de a-şi câştiga singură existenţa a îndemnat-o să îndure şi să muncească în continuare.

Dădaca lui Erich

Ana nu are niciun cuvânt de spus în faţa mătuşii sale; femeia este cea care ia deciziile care-i revin tinerei şi tot doamna mizează pe faptul că doar ea ştie ce este mai bine pentru nepoata sa. Astfel, femeia a înştiinţat-o pe copilă că nu va mai lucra în bucătărie, schimbându-şi locul de muncă. Ana urma să aibă grijă de copilul lui Bruch cel mai de temut membru al armatei germane, atât timp cât soţia şi pruncul acestuia vor sta în Constanţa.

Timpul petrecut în preajma celui mic îi oferea Anei liniştea şi bucuria de care avea nevoie, se simţea în siguranţă şi pregătită să-i arate pruncului împrejurimile. Deşi cel mic nu înţelegea mare lucru din ruinele fostelor clădiri ale oraşului, pentru dădacă reprezenta hrană sufletească. În timp ce băieţelul se obişnuia cu Ana, mama micuţului se stingea de la o zi la alta, slăbind foarte mult şi refuzând să mănânce.

 După moartea mamei copilului, locotenentul Bruch a dat ordine ca Ana să se ocupe în continuare de micuţul Erich.

Puterea sentimentelor

Ştefan, prietenul din copilărie al naratoarei, aflat pe front i-a trimis acesteia regulat scrisori cu gândul de a contura lângă aceasta un viitor stabil, bazat pe căsătorie. Însă, gândul fetei era la Bruch în prezenţa căruia inima îi bătea mai ceva ca ticăitul unui ceas. Deşi între locotenent şi dădacă principala barieră era comunicarea, căci unul ştia româna, celălalt germana, gesturile completează puterea sentimentelor. În cazul de faţă, comunicarea non-verbală îi apropie pe cei doi mai mult ca cea verbală.

 Ana îşi petrecea zilele alături de micuţ, în timp ce nopţile i le rezerva lui Bruch în braţele căruia a cunoscut adevărata dragoste şi primii fiori ai iubirii. Dragostea dintre cei doi i-a îndemnat să înveţe unul de la celălalt câteva cuvinte astfel încât să se poată înţelege. Şirul nopţilor de pasiune a fost întrerupt imediat după ce locotenentul a zărit-o pe dădacă în preajma lui Ştefan.

Şi de atunci totul s-a rupt. Simt acelaşi gol, ca atunci când am rămas pe ridicătura de pământ, privind casa dărâmată, ca şi cum m-am întors în timp şi am uitat de cele trăite de atunci.  Am revenit la aceeaşi stare, afundându-mă din ce în ce mai mult într-o dispoziţie depresivă, tristă, disperată, descurajantă. Singurul care reuşeşte să mă scoale din patul în care aş zace este Erich, prin nevoile sale. Mă îngrijesc de mâncarea sa, nevoile fiziologice şi-l scot pe terasă, profitând de ultimele zile cu soare. Se joacă şi aleargă, în timp ce eu vegetez cu ochii lard deschişi, dar prin care nu văd nimic.

Oare dragostea e mai puternică decât nevoia de supraviețuire?

Lipsa experienţei de viaţă se vede cu ochiul liber la Ana; tânăra se lasă uşor păcălită, căzând în capcana celor ce-i doresc răul. Lipsa curajului îi dă și ea de furcă eroinei, aceasta nu are puterea de a-i spune verde în faţă lui Ştefan că nu vrea să aibă nimic cu el, şi că inima sa îi aparţine altui bărbat. Ana nu vrea să-l facă pe amicul său să sufere pe front. Eroina se sacrifică pentru binele celor din jur.

Una caldă şi alta rece, aşa se poate descrie relaţia dintre dădacă şi locotenent, însă în ce direcţie îi va purta fiorul dragostei, vom descoperi împreună în volumul II al romanului de faţă. Pe curând!