Titlul: Întoarce-te la mine, volumul II
Autor: Simona Lungu
Editura: Bookzone
Număr pagini: 272
An apariție: 2019
Gesturi de îndrăgostit
În primul volum al romanului Întoarce-te la mine am citit despre drama unei tinere care își pierde familia și bunul trai în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar care încă are puterea de a iubi, de a face bine și de a spera.
Volumul al doilea al romanului Simonei Lungu debutează cu dezvăluirea incredibilă a Ginei. Femeia este încărcată de răutate şi de invidie şi este capabilă de orice doar pentru a-i face rău Anei. Care sunt motivele pentru care recurge la minciuni, vă las să descoperiţi singuri.
Bărbatul sever, ursuz şi rigid, aşa cum este descris locotenentul de către cei din jur, are în trup o inimă, deci este capabil să facă şi lucruri drăguţe pentru persoana iubită. Astfel, ofițerul german i-a oferit Anei trandafiri, simbol al iubirii adevărate.
Îngrijorare și tristețe
Scrisoarea primită de naratoare al cărei expeditor era chiar mama lui Ştefan o nelinişteşte pe tânără. Băiatul era grav rănit, aflându-se într-un spital din Bucureşti. Neputând sta cu mâinile în sân după aflarea tragicei veşti, Ana a decis să meargă în capitală pentru a-şi vizita prietenul. Surprinzător, locotenentul a susţinut-o în această privinţă, conducând-o chiar el până la gară.
Când preotul se îndepărtează, îi iau locul şi realizez că starea lui Ştefan e gravă. Este pansat la cap şi la piept, iar un picior este amputat. Mă forţez să-mi înghit nodul din gât şi clipesc des, alungând orice urmă de milă. Nu-i pot face asta!
Dorul prea mare pentru persoana iubită, l-a împins pe Friedrich să meargă la Bucureşti după aceasta. Zilele lui Ştefan erau numărate, iar starea sa de sănătate nu dădea semne de însănătoşire. Nu a mai durat mult, iar tânărul soldat a părăsit lumea celor vii cu rugămintea Anei de a fi fericită, alături de familia sa şi de a-i vizita familia îndurerată după moartea sa.
Bucurie umbrită
Ana este însărcinată, purtând în pântec copilul ofițerului: O să fiu mamă! Trec rapid de la o stare la alta, speriată de schimbările pe care le va aduce această sarcină. Trebuie să suport criticile mătuşii şi ale celor din bucătărie, şocul verişoarei şi durerea doamnei Barbu, dar micuţul meu merită orice şi-mi va da putere să trec peste toate, cu capul sus. Venirea pe lume a unui prunc este o binecuvântare, o sursă de bucurie şi un mijloc benefic de conturare a unei relaţii, însă reacţia iubitului la aflarea vestei că va deveni tătic lasă mult de dorit.
Un adio negrăit
Viaţa eroilor este într-o continuă schimbare; Ana, Bruch și băiatul acestuia s-au mutat în casa unor prieteni pentru mai multă siguranţă căci Bruch va fi nevoit să plece pe front. Vreau să lupţi, să faci orice ca să supravieţuieşti şi să revii la noi! […] Trebuie să trăieşti pentru a te întoarce la copiii tăi! Întoarce-te la mine!
În lipsa soţilor care sunt plecaţi pe front, atât Ana cât şi Crina, dar mai ales copiii celor două prietene aveau nevoie de multă protecţie. Pentru a fi în siguranţă şi departe de ceilalţi militari, femeile s-au retras la mătuşa soţului Crinei, într-un sat din apropierea Constanţei. Înainte de a pleca pe front, Bruch i-a lăsat Anei bijuteriile de la mama sa, toate economiile plus obiectele sale de valoare pe care le purta zilnic. Darurile primite de tânără de la iubitul său erau ca un adio negrăit înainte de pornirea într-o misiune grea din care nu se ştia dacă va mai veni viu sau întreg.
Sărăcie, foamete, disperare
Rămase singure cele două tinere şi-au împărţit treburile gospodăreşti, cunosc din plin ce înseamnă viaţa la ţară, sărăcia, dar mai ales foamea. În multe seri, femeile adormeau nemâncate deoarece porţiile lor le cedau copiilor pentru a-i vedea sătui.
Ana a născut un băieţel, iar imaginea familiei reunite o ajuta să lupte zi de zi cu problemele care îi umbreau fericirea: Imaginea unei familii complete reprezintă temelia speranţei că într-o bună zi totul se va împlini.
Veştile de la soţii plecaţi pe front nu au mai sosit de foarte multă vreme, amăgindu-le pe cele două tinere. Sărăcia a împins-o pe Ana să se angajeze la poştă. Deşi salariul nu era unul prea mare, orice venit era binevenit în acele momente de criză. Meseria cu normă întreagă, cea de mamă, a împins-o pe protagonistă să recurgă la un gest disperat. Pentru a avea ce le pune pe masă odraslelor, Ana a fost în stare să fure o găină.
Așteptarea măsurată în ani a luat sfârșit
După terminarea războiului, Crina a decis să se întoarcă la familia sa, în casa natală, lăsând-o singură pe Ana. Eroina are acum grijă de trei copii şi de o bătrânică. De unde trei copii, ei bine, nu o să vă dezvălui pentru a nu spulbera misterul lecturii, răspunsul se află în paginile operei de faţă, spor la citit şi succes la descoperit!
Lunile s-au transformat în ani de aşteptare, iar când se aştepta mai puţin, pe poarta casei şi-a făcut apariţia un om îmbătrânit mult prea devreme, schimbat total, slăbit, plin de păduchi şi cu corpul ciuruit de cicatrice, semne ale luptelor grele prin care a trecut. Era chiar el, germanul care-i furase inima şi care o făcuse femeie şi mamă.
Iubirea nu s-a stins
De când Bruch s-a întors acasă, viaţa Anei s-a schimbat. Bărbatul o ajuta cu copiii, la treburile gospodăreşti, iar cel mai important este că şi-a găsit un loc de muncă. Iubirea nestinsă dintre cele două personaje a dat viaţă unui al doilea fruct al dragostei; Ana este din nou însărcinată.
Finalul volumului al doilea al romanului Întoarce-te la mine ne prezintă viaţa personajelor după 50 de ani. În ce sens au evoluat lucrurile, vă vor surprinde într-un mod plăcut, alinându-vă sufletul.
Călătorim spre trecut pentru a reveni în prezent mai încrezători, mai motivați
Opera de faţă ne prezintă povestea interzisă de iubire dintre o tânără româncă şi un ofiţer german, poveste cu care bunicii noştri cu siguranţă s-au întâlnit. Deşi pare un subiect îndepărtat, care nu mai prezintă interes pentru tineri, ei bine, nu este aşa. Pe mine una m-a fascinat modul de prezentare a evenimentelor, iubirea ce i-a legat pe protagonişti, dar mai ales sacrificiile pe care aceştia au fost capabili să le facă pentru a fi lângă persoana iubită. Ana reprezintă sacrificiul suprem, acceptă să crească doi copii care nu sunt ai ei, dar pe care îi va iubi la fel ca pe pruncii cărora le va da viaţă. Iubirea dintre protagonişti a fost atât de puternică încât a trecut peste barierele de comunicare, distanţă, război, foamete şi chiar ani întregi de aşteptare fără ca măcar speranţa să piară vreun pic. Vă recomand cu mare drag acest roman, fiind o oglindă în care putem privi trecutul, dar cu ajutorul căruia putem îmbunătăţi prezentul.
