Titlul: Basme
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Herra
An apariţie: 2010
Număr pagini: 608
Demult, trăia un tânăr care lupta pe bani în armată, având gradul de soldat. În timpul războiului o ducea bine, însă o dată cu încheierea păcii, căpitanul l-a lăsat liber, să plece oriunde doreşte.
Rămas singur pe lume, căci părinţi nu mai avusese demult, tânărul a decis să meargă la fraţii săi pentru a le cere un adăpost până la începerea unui alt război. Aici, bărbatul a fost refuzat de fraţii săi răi la suflet. Atunci, soldatul şi-a pus puşca pe umăr, singura lui avere, şi a mers în lume pentru a-şi face un rost. Mergând de unul singur, tânărul a ajuns într-o câmpie întinsă unde crescuseră doar câţiva copaci în cerc.
În acest timp, un necunoscut care era de fapt Necuratul, şi-a făcut apariţia. Tânărul a omorât o namilă de urs pentru a-şi arăta curajul în faţa musafirului, apoi a acceptat condiţiile acestuia pentru a-l sluji. Şapte ani nu va avea voie să se spele, să se pieptene, să-şi taie unghiile sau să se roage. Iar pe lângă aceste condiţii, soldatul a primit şi o haină gri care-l va servi cu bani ori de câte ori va avea nevoie; tot ce trebuia să facă era să bage mâna în buzunare şi astfel obţinea banii de care avea nevoie. Blana ursului ucis îi va fi soldatului manta pe timp de zi şi pat pe timp de noapte, zicându-i-se de acum Jupuitorul de Urşi.
În primul an i-a mers bine, şi-a cumpărat tot ce şi-a dorit, însă în al doilea an înfăţişarea i s-a schimbat, semănând cu un monstru. Părul îi acoperea faţa, barba i se încâlcise iar unghiile i se transformaseră în gheare.
În anul al patrulea, omul nostru a cerut adăpost la un han mare şi frumos, însă hangiul l-a refuzat numaidecât, însă banii l-au făcut să-şi schimbe părerea şi astfel i-a oferit omului nostru o cămară din spatele casei şi rugămintea să nu iasă din cămăruţă ca să nu-i sperie clienţii.
În acea seară, un vaiet puternic i-a întrerupt Jupuitorului de urşi firul meditaţiei. Cum fostul soldat avea o inimă mare, s-a ridicat în picioare, a deschis uşa, dând astfel peste un om ce plângea de mama focului căci îşi pierduse toată averea, iar mizeria îi cuprinsese familia, acum. La auzul acestor vorbe, omul nostru a decis să-l ajute, i-a plătit acestuia toată datoria faţă de hangiu la care se adaugă o pungă cu bani oferită omului necăjit.
Drept mulţumire pentru generozitatea eroului nostru, bărbatul necăjit l-a invitat la dânsul acasă unde-l aşteptau trei fete şi din care una i-ar fi putut deveni nevastă musafirului.
Fata cea mare s-a speriat şi a început să ţipe de îndată ce l-a văzut pe musafirul tatălui său. A doua fată a rămas locului, dar tot nu l-a acceptat pe oaspete de bărbat, în timp ce fata cea mică a apreciat inima bună a bărbatului şi nu înfăţişarea sa ciudată aşa că a acceptat să-i devină soţie.
După această acceptare, Jupuitorul de Urşi şi-a luat ziua bună de la fată şi a plecat, căci mai avea trei ani de umblat prin lume. În cazul în care nu va mai apărea, copila va fi liberă să-şi aleagă un alt soţ.
În timp ce Jupuitorul de Urşi colinda lumea şi împărţea galbeni săracilor, rugându-i să se roage la rândul lor pentru sănătatea lui, fata îndura batjocura surorilor sale cu privire la înfăţişarea alesului său.
Anii au trecut şi uite aşa cei şapte au ajuns la sfârşit. Soldatul s-a întors pe câmpia întinsă, locul de întâlnire cu Necuratul care i-a adus hainele sale vechi, apoi l-a spălat pe flăcău, i-a pieptănat părul şi i-a tăiat unghiile. Cu o altă înfăţişare, soldatul a pornit la drum, dar a oprit într-un oraş de unde şi-a luat o haină de catifea şi a închiriat o caleaşcă trasă de patru cai cu care a mers spre casa soţiei sale. Aici, a fost primit cu braţele deschise deşi nimeni nu l-a recunoscut.
În cele din urmă, adevărata identitate a musafirului a fost dezvăluită, iar acesta şi aleasa inimii sale s-au sărutat, bucurându-se unul de altul.
