Titlul: Jurnalul unui Adam (volumul 2, partea 2)
Autor: Bogdan Marcu
Jocul destinului
Aparent totul merge bine în viaţa lui Adam; va ieşi în oraş cu Larisa, actuala lui prietenă, dar şi cu Andrei şi iubita acestuia. Jocul destinului aduce însă o surpriză de proporţii, iar aceasta vine o dată cu apariţia prietenului său însoţit de ea, de Andrada. Apariţia acesteia în câmpul vizual al naratorului, va trezi în gândul naratorului cele mai fierbinţi momente din trecutul comun al celor doi, cele mai frumoase amintiri, dar mai ales îi va pune sângele în mişcare şi inima s-o ia la goană: Astăzi, când am văzut-o, totul a luat-o razna în sufletul şi mintea mea. Nu am crezut că se poate întâmpla aşa ceva, pentru că în toţi aceşti ani nu m-am gândit nici măcar o dată la ea. Adică, ştii şi tu, după ce închei o relaţie şi trece perioada aia în care suferi, totul se risipeşte. Sau, în fine, aşa credeam că este la mine.
Viața lui Adam se schimbă
Schimbarea comportamentală a lui Adam, determinată de apariţia neaşteptată a fostei sale iubite, nu a trecut neobservată de Larisa. Cu toate acestea, Larisa a dat dovadă de multă maturitate în situaţia creată, a decis să-l asculte pe Adam, să-l sfătuiască şi chiar să rămână prieteni netrecând la următorul pas al relaţiei lor. Decizia celor doi a fost una înţeleaptă, potrivită pentru doi adulţi ce ştiu să ia o decizie corectă şi să pună punct acolo unde nu este loc de virgulă.
Bunătatea Larisei depăşeşte orice limită; pentru a-şi vedea amicul fericit şi fără prea multe griji pe suflet, aceasta face rost de numărul de telefon al Andradei, i-l dă lui Adam cu rugămintea ca băiatul să ia legătura cu tânăra de care este atras în continuare, pentru a clarifica situaţia dintre ei. O situaţie ce-şi are rădăcinile în trecut, dar care nu are o soluţie viabilă nici până în prezent.
Timpul nu poate șterge o mare iubire
De la un schimb de mesaje între cei doi foşti iubiţi şi până la o ieşire, la o cafea, a fost numai un pas. Revederea în doi şi sinceritatea discuţiilor purtate de protagonişti au avut puterea de a renaşte trecutul ce i-a unit cândva pe aceştia?
Trecerea timpului i-a adus pe Adam şi pe Andrada din nou împreună. Dorinţa de a avea o relaţie serioasă cu fata iubită l-a determinat pe tânăr ca în prima lor noapte petrecută unul lângă altul, în casa băiatului, să nu-l împingă pe Adam să se culce cu musafira lui. Comportamentul băiatului i-a dat tinerei încredere, ajutând-o să ia decizia corectă şi să accepte să se mute în casa bărbatului iubit.
Adam dă dovadă de o gândire corectă, sănătoasă, pune în balanţă binele, analizând situaţia pe ambele părţi ca un om mare. În timp ce Andrada urma să intre în câmpul muncii, căci după finalizarea Academiei Militare, serviciul era următorul pas, băiatul s-a gândit să nu mai stea pe banii părinţilor şi să facă ceva în sensul acesta: Eu urma să încep facultatea, însă nevrând să depind doar de banii pe care mi-i puneau la dispoziţie părinţii mei şi simţindu-mă aiurea faţă de Andrada, m-am decis ca, odată cu ea, în toamnă, să îmi caut şi eu un internship plătit la o agenţie de PR sau marketing. Mi se părea că se potriveşte cu ceea ce studiam eu.
Înainte de plecarea Andradei în misiunea de o săptămână, în Italia, tânăra a simţit nevoia să-i exprime în cuvinte partenerului său sentimentele pe care i le purta şi astfel i-a mărturisit că-l iubeşte. Sentimentul a fost unul reciproc, relaţia celor doi se baza pe adevărata iubire: A plecat, iar sărutarea ei de dinainte de plecare nu mi-o pot scoate din cap. Am simţit-o ca fiind mai degrabă, un ultim sărut, nu un sărut care promitea că ne vom revedea cu bine.
În comparaţie cu prima tentativă de a fi împreună a celor doi protagonişti, Adam recunoaşte că acum o iubeşte cu adevărat pe Andrada, deşi în trecut o vedea doar ca pe un trofeu, fiind capabil să o mintă frumos şi să-i promită orice doar ca să o aibă: Pe atunci, nu aveam de unde să ştiu că am să ajung să o caut, că am să ajung s-o visez, că am să ajung să disper. În cele din urmă, iată-ne la câţiva ani distanţă, din nou împreună, apreciindu-ne reciproc de această dată. Ne-am maturizat sau, poate, tocmai lipsa ne-a maturizat şi ne-a deschis ochii, astfel încât să nu ne pierdem ca nişte idioţi.
După ce a depus CV-ul la mai multe firme, eroul nostru a fost chemat pentru un interviu, a reuşit şi uite aşa s-a ales cu un job, un bun început al drumului către independenţă. Uşor, uşor, Adam se schimbase radical, atât comportamental cât şi mintal. Nu mai alerga după fustele fetelor ca în adolescenţă, acum avea un drum şi un ţel: Astăzi, faţă de momentele din trecut, am ochi doar pentru ea, restul femeilor au devenit simple siluete ce se pierd în marea de oameni. După multă vreme, simt căldura unei îmbrăţişări, pasiunea unei sărutări, sinceritatea unui cuvânt. Iar eu încep să mă deschid în faţa ei – simt că nu îmi mai este teamă. Pot fi chiar şi imperfect, pentru că ea mă iubeşte fix aşa cum sunt. Pentru ea – aşa mi-am şi i-am promis – dacă va fi cazul, voi muta munţii din loc, voi despărţi mările, voi aduce luna de pe cer. Atât de mult îmi doresc să o văd fericită, încât aş face tot ce îmi stă în putere pentru a o vedea zâmbind! Dacă este iubită, va fi o femeie din cale afară de fericită! Iar ei aşa îi stă bine. Voi fi sincer cu ea, pentru că am învăţat că minciunile vor lăsa răni urâte în urmă. Şi nu vreau să o rănesc nici în ruptul capului. Mi-am dat seama că atunci când iubeşti, nu poţi provoca durere. […] O voi susţine atunci când totul pare de neînţeles. O voi încuraja când nimic bun nu se arată în zare. Voi lupta alături de ea, pentru că fericirea ei este şi fericirea mea. Pentru un bărbat care iubeşte o femeie, nici un sacrificiu nu este prea mare, nicio luptă nu este prea grea, nicio dorinţă nu este de neîndeplinit, niciun vis nu este de neatins. Voi face ce n-am reuşit în trecut – o voi lua de mână şi o voi face fericită.
Un sentiment ciudat
Tânărul avea un sentiment ciudat, sentiment care îi spunea că o va pierde pe fata care-l făcea fericit. De multe ori când o săruta sau o îmbrăţişa, avea impresia că acele gesturi intime vor fi ultimele, că o umbră grea se va aşeza peste povestea lor de dragoste. Oare puterea dragostei era cea care îi semnala lui Adam că avea să apară o răceală în calea fericirii lor, un obstacol pe care unul dintre parteneri îl loc să-l depăşească cu fruntea sus, se va împiedica de el? Sau un alt indiciu din comportamentul Andradei îl frământa pe Adam și l-a convins să păstreze totuși distanța?
Deşi Larisa era dispusă să înceapă în orice moment o relaţie cu Adam, băiatul a încercat să-și clarifice sentimentele şi să ia în calcul faptul că nu era pregătit totuși să continue o relaţie care îi va aduce mai multă tristeţe decât bucurie în sufletul tinerei, căci sentimentele celor doi nu puteau fi pe aceeaşi lungime de undă. Frica de singurătate l-a înduplecat pe narator, cedând în faţa Larisei şi acceptând să fie împreună, să formeze un cuplu: Au urmat trei luni în care noi ne-am închegat din ce în ce mai tare. După o lună şi jumătate de relaţie, ne-am mutat împreună într-un apartament nou, cu trei camere, undeva în nordul capitalei, pe care l-am închiriat împreună.
Fără consolare, doar plin de amintiri
Timpul petrecut fără Adam, imaginea tânărului de mână cu Larisa, amintirile clipelor în doi, vinovăţia că l-a înşelat şi multe alte gânduri negre, au îndemnat-o pe Andrada să nu mai lupte pentru o altă iubire, să nu mai caute fericirea în braţele unui alt bărbat, ci să încheie o dată pentru totdeauna socotelile cu viaţa. Tânăra a luat un pumn de pastile alegând astfel cea mai uşoară cale de a ieşi de pe scena vieţii. Şi în ultimele clipe din viaţă, tânăra îl purta în gând pe Adam; aceasta a decis să-i aşterne băiatului iubit câteva rânduri, explicându-şi gestul macabru.
Mă simt lipsit de energie, de puteri, de toate. Viaţa mea a luat o turnură ce nu mi-o puteam închipui vreodată, nici măcar în cel mai mare coşmar al meu. Andrada nu mai era. A ales să plece definitiv într-o lume pe care încă nu o cunosc. Sau nici măcar nu sunt sigur că există. Prin faţa ochilor, îmi trec toate amintirile pe care le am cu ea şi, îi simt atingerile. […] Prea târziu, îmi dau seama că Andrada a fost cea mai frumoasă întâmplare de până acum. Alături de ea am simţit lucruri pe care nu ştiu dacă voi mai putea fi capabil să le simt vreodată. Alături de ea am învăţat să fiu un bărbat mai bun, mai responsabil, mai atent la nevoile unei femei. Ştiu, a călcat strâmb şi m-a durut enorm ceea ce a făcut, însă poate că … ar fi fost demnă de iertare. Poate că aş fi putut înţelege acel moment de rătăcire. Şi zic că poate l-aş fi putut înţelege doar fiindcă este vorba de ea, pentru că pentru o altă femeie nu aş fi făcut efortul acesta. Eu nu sunt genul de bărbat care să creadă în a doua şansă. Doar că, repet, Andrada era o cu totul şi cu totul altă poveste.
În opera de faţă se vede cu ochiul liber o maturitate atât în prezentarea evenimentelor, cât şi în gândirea personajului principal. Adam a crescut, a trecut la o nouă etapă a vieţii sale, etapă ce s-a conturat frumos, dar mai ales sănătos. Deşi mă aşteptam la un final frumos în relaţia lui Adam cu Andrada, scriitorul mi-a jucat o festă, având ultimul cuvânt în soarta celor doi. O soartă nemiloasă, o luptă grea la finalul căreia doar cei puternici rămân în picioare. Adam decide să transpună experiența sa în paginile unei cărți și aceasta ar putea să-i motiveze de-acum existența.
Seria Jurnalul unui Adam
Pe blogul nostru, sunt prezentate și primele cărți din seria Jurnalul unui Adam. Puteți citi pe blog recenzia la volumul 1 și recenzia la volumul 2, partea 1. Cărțile din seria Jurnalul unui Adam pot intra cu uşurinţă în topul lecturilor uşoare, pentru tinerii neliniştiţi şi plini de viaţă. Vă recomandăm să vizitați și site-ul autorului
