Titlul: Jurnalul unui puști, vol. 10: Ca pe vremuri
Autor: Jeff Kinney
Editura: Grupul Editorial Art
An apariție: 2021
Număr pagini: 226
Ce se mai vorbește oare în familia Heffley?
Aflăm direct de la Greg, care notează și comentează ultimele subiecte de discuție din familie în jurnalul său, Jurnalul unui puști.
În volumul 10, Ca pe vremuri, băiatul de gimnaziu nu prea înțelege de ce părinții lui și adulții, în general, cred că „toate cele erau mult mai bune atunci când EI erau copii”. Până la urmă, dacă tehnologia își face treaba, avem în viitor numai motive de bucurie: „în câteva mii de ani oamenii nici nu vor mai avea COLOANĂ VERTEBRALĂ.” Râdeți voi cât vreți de profeția lui Greg, dar cine nu visează să se prelingă pur și simplu prin casă fără să miște măcar un deget. Cu „TOT FELUL de chestii care le fac oamenilor viața mai ușoară” nici nu e de mirare.
Alte și alte întâmplări amuzante
Pornind de la aceste gânduri clandestine, notate și exemplificate prin desene în jurnal, puștiul ajunge să ia parte la niște întâmplări care mai de care mai amuzante și mai emoționante. EMOȚIONANTE?! Da, da, putem să ne facem că nu am văzut mesajul răutăcios à la Greg, de la finalul cărții, și să nominalizăm acest volum la incredibila categorie Cel mai emoționant din seria Jurnalul unui puști.
Când bunicul se mută cu nepoții
Să-i ținem pumnii strânși lui Greg. O catastrofă cade pe capul tineretului din familie când bunicul nu-și mai permite să locuiască la Leisure Towers și, la invitația mamei, se mută cu ei. Singura șansă a lui Greg de a ieși din această situație neplăcută este să-l facă pe bunicul să plece din casă. Și cum metodele lui Greg sunt întotdeauna soft, îl învață pe bunicul să intre pe site-urile de matrimoniale, „în speranța că își va găsi perechea pe internet”. Ce rezultate a dat ideea lui Greg veți citi și veți vedea.
Weekendul „ca pe vremuri”
În weekendul „ca pe vremuri”, adică un weekend fără electronice, când mami mobilizează toată comunitatea din oraș să curețe parcul, singura consolare pentru Greg vine de la tatăl său. I-a dat o idee grozavă: să-și deschidă un stand de limonadă ca „atunci când era EL mic”. Afacerea este asumată „bărbătește” și îi aduce puștiului, nu neapărat bani, ci câteva experiențe ieșite din comun, care mai de care mai amuzante.
În excursie, la Fermele Trudăgrea
Pur și simplu de Greg nu se lipesc obiceiurile bune din vremurile de demult. Cu o singură excepție. Când vine vorba de tati. După utimele năzbâtii, tati decide că puștiul trebuie supravegheat de la serviciu prin webcam: „Eu sunt total pentru tehnologie, dar nu-mi convine când e folosită ÎMPOTRIVA mea”.
Ca să-i mai treacă supărarea lui tati, Greg trebuie să facă totul temeinic, să fie mai responsabil. Se hotărăște să meargă în excursie la Fermele Trudăgrea unde băieții de vârsta lui stau timp de o săptămână în condiții rudimentare: cabane de bușteni, mâncare precară, muncă fizică, activități în natură. Ideea excursiei era ca cei mici să afle cum trăiau altădată copiii, să fie departe de tehnologie și de confort sau, cine știe, să le prețuiască mai tare. Genul acesta de excursie era o tradiție la școala lui Greg. Surprinzător, cu această ocazie, puștiul află la ce e bună o vechitură de carte oferită de bunicul lui. Descoperă și că unele lucruri nu erau pe vremuri atât de complicate cum credea el. Mai ales când vine vorba de tatăl lui, cu care seamănă mai bine decât își făcuse el socotelile.
Deznodământ cu emoții?
Vă las pe voi și pe părinții voștri să terminați cartea în hohote de râs și cu voie bună. Deznodământul volumului 10, Ca pe vremuri, era cât pe ce să mă emoționeze. Cât pe ce. Mergeți și voi mai departe cu imaginația în viitor și întoarceți povestea pe toate fețele, „ca pe vremuri”. Lectură plăcută!
În sertarul cu recenzii de pe blog, găsiți informații despre alte volume din seria Jurnalul unui puști.
