Titlul: Jurnalul unui puşti, vol. 4: Căldură mare
Autor: Jeff Kinney
Editura: Grupul Editorial Art
An apariţie: 2020
Număr pagini: 232
„Căldură mare”, volumul 4 din seria „Jurnalul unui puşti” de Jeff Kinney începe odată cu vacanţa de vară, într-o zi de vineri. Cum Gregory Heffley are ca întotdeauna propria sa versiune despre orice, nici vacanţa de vară nu face excepţie.
Aşa că nu vă aşteptaţi ca în jurnalul său puştiul să ne relateze despre vreo zbenguială outdoor, expuneri solare într-un complex turistic all inclusive sau despre mai ştiu eu ce ieşiri pe terenul de sport. Trebuie să vă rezumaţi la umor şi bună dispoziţie servite de un băiat care ştie să se distreze şi singur şi acasă.
Că jocurile video într-o cameră slab luminată îi prilejuiesc lui Greg activităţi foarte plăcute ştim deja, dar ne întrebăm cum oare va proceda acesta ca să scape de insistenţele mamei sale, care l-ar vrea prezent în locurile fierbinţi de distracţie, gustând din bucuriile unei vacanţe de vară în aer liber.
Posibil mama ar trebui să aibă mai multă încredere în fiul ei mijlociu. Poate Gregory chiar are dreptate şi motive bine întemeiate să rămână între patru pereţi, în faţa unui ecran animat exclusiv de jocurile video. Dacă nu ai aşteptări prea mari, nici decepţiile nu sunt greu de suportat. Clubul de agrement la care este abonată familia prietenului său, Rowley, nu se compară cu nimic cu piscina publică şi teribil de vulgară la care are acces familia sa. Apoi la ocean, dacă s-ar pune problema unei vacanţe pe litoral, apa este contaminată, nu-i aşa, cu dejecţiile locuitorilor ei subacvatici (peşti, balene, ţestoase). Doar faleza ar putea fi atractivă pentru puştiul nostru, prin grozava ei tiribombă: Zguduie Craniul, care până în vara aceasta i-a fost accesibilă doar fratelui său mai mare, Rodrick. Dar ghinion, tocmai în această vară familia sa nu are programată o vacanţă pe litoral , pentru că nu şi-o poate permite anul acesta.
Vacanţa mare aduce totuşi două lucruri mult aşteptate, chiar şi de Gregory Heffley. Acestea sunt reprezentate de aniversarea zilei sale de naştere şi de apariţia ultimului număr din cea mai proastă serie de benzi desenate, „Drăguţel”, pe care o citeşte totuşi atât el cât şi tatăl lui aşa… pentru că le place să vadă „cât de proastă e”.
Tot încercând să adune motivaţii realiste de petrecere a vacanţei, imaginaţia lui Gregory explodează şi stârneşte râsul în hohote. Şi cum să nu râzi când Greg are revelaţia efectului benefic al tabloidelor din mâinile doamnelor de la Salonul de Înfrumuseţare Bomba. Aici intră cu mama sa pentru că arăta „neÎngrijit” şi netuns. Din tabloide află despre cel puţin două lucruri capitale pentru el: „Pilula magică te face cu 97% mai deştept. Cărţile şi bibliotecile vor dispărea.” şi „Am aflat că America de Nord se va scufunda în următoarele 6 luni, ceea ce mă scapă de toată bătaia de cap legată de şcoală”.
Nu te poţi abţine să nu râzi nici după ce Greg şi prietenul său, Rowley, vizionează un film horror interzis de părinţi. O mână noroioasă şi criminală bagă spaima în cei doi iar urmarea unei nopţi de groază sunt cele câteva zile de coşmar la clubul de lectură Cititul e distractiv. Gregory, Rowley şi, în general, băieţii din cartier, îşi dau întâlnire cu fondatorul şi organizatorul clubului, nimeni alta decât mama lui Greg. Deci îşi vor da întâlnire vor nu vor şi cu „literatura adevărată” şi cu cartea „clasică”, adică una despre care Greg crede că este apărută „în urmă cu cel puţin cincizeci de ani şi că la finalul ei trebuie să moară un personaj sau un animal”. În plus puştiul are probleme cu „concentrarea pe perioade mai lungi” ceea ce face foarte greu de suportat apropierea de astfel de cărţi. Noroc că aceste şedinţe înspăimântătoare sunt întrerupte de un eveniment dacă nu foarte plăcut atunci cel puţin suportabil. Greg şi Rowley încărcaseră nota de plată şi goliseră contul domnului Jefferson, tatăl lui Rowley cu toate shake-urile de fructe pe care le comandaseră în perioada în care au frecventat împreună clubul de agrement.
Cum vor reuşi oare să achite băieţii cei optzeci şi trei de dolari datoraţi? Într-adevăr ce este cheltuit cu multă uşurinţă, se recuperează cu mare greutate. Ideea lui Greg de a face un parteneriat cu Rowley într-o companie a lor de Servicii pentru gazon VIP se împotmoleşte atunci când Rowley trebuie să facă munca, iar Greg planul de afaceri. Nici rugăciunea lui Greg adresată la biserică „unei autorităţi de rang mai Înalt” nu are efectul scontat. Rămâne la îndemână puşculiţa frăţiorului său Manny sau mai sigur aniversarea zilei sale de naştere pentru a face rost de bani. De ziua lui trebuie să se mulţumească doar cu celelalte cadouri: „haine şi alte chestii nefolositoare” şi să achite nota de plată de la clubul de agrement cu suma de bani primită de la rude.
Totuşi Greg nu renunţă la ideea sa dintotdeauna de a ajunge „bogat şi faimos” şi se străduieşte să afle cum… „să câştig bani fără să fac nimic de fapt”. Apare o oportunitate pentru dorinţa sa de celebritate, un anunţ pentru un desenator în revista sa preferată, care să creeze o nouă serie de benzi desenate în locul lui „Drăguţel”.
Şi apare până la urmă şi cadoul mult dorit, dar nu de ziua sa ci de Ziua Tatălui: un câine. Dar cum acest cadou nu este o jucărie ci o responsabilitate, Dulci îi creează alte probleme lui Greg: „îmi strică două dintre cele mai importante plăceri: televizorul şi somnul.”.
Situaţiile neprevăzute se ţin lanţ şi vă las pe voi să aflaţi cum ajunge Greg să afle dacă e pregătit sau nu să fie „bărbat”. O fată de liceu, Heather Hills, este într-adevăr fata visurilor sale? Face ea să merite mai multe zile umilitoare petrecute la bazinul public, cel aglomerat şi vulgar?
Mult râvnita vacanţă la mare se realizează până la urmă, dar condiţiile în care se desfăşoară plus decepţia unei ture în Zguduie Craniul, tiribomba „super tare” în care visa de mic să se dea, îl fac pe Gregory să reconsidere multe lucruri, să se gândească serios dacă tot ce zboară se mănâncă.
Aşa cum ne-a obişnuit deja seria „Jurnalul unui puşti”, în subtextul volumelor sale răzbat şi gândurile autorului atât în privinţa comportamentului personajului său cât şi în privinţa unor moravuri ale societăţii contemporane. De această dată este vizat prostul obicei al adulţilor de a-i face pe copiii lor să se simtă învingători cu orice preţ chiar şi atunci când se dovedeşte contrariul. Rowley este un produs tipic al acestor deprinderi părinteşti, dar nici Greg nu rămâne „neatins”.
Până la urmă, având în vedere posibilităţile concrete ale familiei sale şi pretenţiile irealizabile, mult prea îndepărtate de vârsta, deprinderile sau eforturile puştiului nostru, îi vom da dreptate lui Greg atunci când începe acest volum cu aşteptări mici, în camera sa, la adăpost de griji, agitaţie şi decepţii legate de marea vacanţă de vară. Oricum calvarul prin care trece Gregory Heffley are pentru noi cititorii mult haz. Paginile cărţii cu benzi desenate îi vor face garantat să râdă chiar şi pe cei mai sobri dintre noi, chiar şi din te miri ce-urile prin care trece personajul narator. Şi cum mama lui Greg crede de cuviinţă să realizeze la final din toate acestea o perfectă poveste în imagini, din care lipsesc atât necazurile puştiului cât şi sarea şi piperul, merită să-i acordaţi toată atenţia jurnalului său pentru că este realmente cea mai bună versiune a sa.
Citiţi pe blog şi recenziile la volumele 1, 2, 3 aici.
