Titlul: Jurnalul unui puşti, Vol. 1
Autor: Jeff Kinney
Editura: Grupul Editorial Art
An apariţie: 2021
Număr pagini: 224
Wow! Am exclamat după ce am aflat povestea din spatele unui fenomen: Jurnalul unui puști.
De la debutul ei, din 2007, până în prezent, seria de cărți pentru copii cu același nume creată de Jeff Kinney s-a vândut în peste 75 de milioane de exemplare (în versiune tipărită) în întreaga lume, fiind tradusă în 41 de limbi. Este, se pare, una dintre cele mai populare serii de cărți pentru copii din istorie.
Îndrăgită și dorită! Iată două cuvinte care fac rezumatul unei povești de succes. În 1998, după ce Jeff Kinney își încearca, fără rezultat, norocul de caricaturist pe la diverse publicații, reușește să obțină un job ca graphic designer, realizând jocuri pentru site-ul Funbrain.com. În paralel începe lucrul la Jurnalul unui Puști, gândindu-se că dacă ar scrie și ar desena ca un puști, cine știe, poate va fi publlicat.
Vi se pare o carte la îndemâna oricui, cât se poate de ușor de parcurs? Aflați că Jeff Kinney a lucrat la ea timp de șase ani, după care — și aici urmează partea cea mai interesantă — a publicat conținutul în episoade zilnice pe site-ul Funbrain.com. Și așa a început totul. Din 2004 până astăzi „paginile” din Jurnalul unui puști sunt citite on-line de copii. A adunat, în această perioadă, 80 de milioane de vizite. De regulă, 70.000 de copii intră zilnic pe site să citească din jurnal.
Tot interesul copiilor a condus la publicarea Jurnalului sub formă de carte tipărită, așa că în 2007 a apărut versiunea tipărită la Harry N. Abrams, Inc., New York în limba engleză: Diary of a Wimpy Kid.
Să încercăm să explicăm fenomenul? Hmm… Nu prea ne-ar reuși. Cum de un puști „wimpy” (în traducere lipsit de curaj, de energie, de încredere), hai să zicem cam indolent și fără tupeu, reușește să le sufle celor mai înzestrați eroi locul în inimile copiilor? Dacă ne gândim mai bine, vorbește pe șleau despre problemele vârstei, nu are nimic suspect (nu se simte intervenția adultului) și totodată se înscrie într-un tipar clasic al personajului din cele mai îndrăgite cărți pentru copii: nu este nici pe departe un model de cumințenie și responsabilitate. O dă mai mereu în bară, dar face cum îi vine mai bine.
Mai mult, povestea lui relatată la persoana I, într-un jurnal, se întâmplă în zilele noastre și este cât se poate de realistă. Mulți copii probabil se regăsec în persoana lui Greg: nici prea buni la învățătură, nici prea avuți, nici prea atrăgători, nici prea ascultători, nici prea dispuși să preia pe tavă tot ce li se servește… Pentru că „așa trebuie”, pentru că „așa e bine” sunt expresii folosite în grabă și prea des de cei mari și nu țin loc, pentru cei mici, de răspunsuri la insistentul lor „de ce?”, „cum?” sau „la ce îmi folosește?”.
Dar rețeta succesului pentru Jurnalul unui Puști este garantată 100% de ideea genială a autorului de a combina literatura cu comicsurile („un roman în benzi desenate”, putem citi pe coperta cărții). Nu obține postul de caricaturist pentru vreo publicație dedicată adulților, dar găsește o altă formulă să se exprime ca ilustrator: scrie și ilustrează cărți pentru copii, mărturisind că specialitatea sa nu este literatura, ci webdesignul, crearea de jocuri online, crearea unui site numit Poptropica.com, o lume virtuală pentru copii.
Jurnalul unui puști (primul volum din serie) începe cu o turnură favorabilă scrisului sau mai degrabă cu o tortură a scrisului asupra unui puști. Când mama știe ce-i mai bine pentru copilul ei, în viața lui apare un jurnal.
Așa se face că Greg, un puști dintr-a șasea, prins mereu la mijloc: la școală între „fraieri”, în familie între doi frați, în copilăria sa, între obligații și jocurile video, în ochii fetelor, undeva între popular și indezirabil, nu o duce bine deloc, cel puțin așa se confesează în primul său jurnal început la sugestia mamei.
Iar întotdeauna când nu o duce bine, Greg Heffley vine el cu ceva, găsește un tertip să iasă din încurcătură sau pur și simplu dintr-o dată întoarce lucrurile în favoarea sa. Cel puțin asta e părerea lui. Și de aici rezultă partea amuzantă a cărții. De exemplu, din primul volum aflăm că jurnalul îi va folosi când va ajunge celebru și bogat, îl va ajuta să le servească rapid răspunsuri ziariștilor interesați de copilăria lui: „uitați jurnalul meu, acum șuu, șuu!”. Când „tati” îl trimite să facă ceva „activ” se lasă udat de mașina de stropit a vecinului pentru a părea transpirat. Crede că poate învăța mișcările din luptele greco-romane (wrestling) cu ajutorul jocurilor video, fără a depune efort. Uneori poate fi enervant de meschin, lăsându-l pe prietenul său Rowley să plătească oalele sparte, nelămurind o situație de care el era vinovat.
Dar Greg este un puști care experimentează. Uneori ne surprinde: are chiar și discernământ, deși nu întotdeauna este capabil să învețe din greșeli. Așa cum afirma actorul Zachary Gordon, interpretul protagonistului în adaptarea cinematografică a cărții: „există un Greg în fiecare din noi. Este partea noastră cea mai rea. De aceea îl putem simți și ne putem atașa de el. Mai are și un dram de conștiință. Într-un fel.”
Este și opinia autorului care întrebat de un cititor cât de mult seamănă și se deosebește de Greg, răspunde că Greg reprezintă partea sa rea, semănându-i mult în adolescență. (sursa: www.wimpykid.com).
Greg Heffley, un incapabil plin de farmec, chiar se pricepe la previziuni atunci când spune la începutul seriei că va fi celebru. El devine o figură incredibil de populară o dată cu Jurnalul unui puști: succesiunea de episoade online, seria de romane în benzi desenate, filmele și toată wimpy kidomania din jurul său: accesorii școlare – planere, caiete, pad-uri –, două auxiliare (The Wimpy Kid – Do-It-Yourself Book, The Wimpy Kid Movie Diary). Trei ecranizări ale cărților au fost realizate până acum, la care a contribuit îndeaproape autorul seriei, Jeff Kinney.
În limba română sunt traduse toate cele opt cărți ale seriei, publicate la Editura Arthur. În plus a apărut și auxiliarul Jurnalul unui puști. Jurnalul meu.
Dar Greg a făcut înconjurul lumii din Grecia până în Brazilia sau Japonia.
Ilustrația cărții este un alt punct forte al cărții. Cu trei fire de păr în vârful capului perfect rotund, două puncte destul de depărtate pe post de ochi, un nas în forma literei C, patru degete și un trup firav, ușor aplecat (de unde și inspirata traducere a titlului în Brazilia, Diário de um Banana), figura caricaturizată, redusă la liniile relevante pentru personalitatea personajului, a luat naștere după un an de încercări. Iar acum orice puști își poate încearca norocul să o reproducă într-un desen.
La fel de memorabile sunt desenele celorlalte personaje principale: Tati, Mami, fratele mai mare Rodrick, mezinul Manny, prietenul lui Greg, Rowley și Fregley, coșmarul clasei a șasea, cel mai ciudat coleg al lui Greg. Să nu uităm nici de Brânza de pomină de pe terenul de baschet.
Deși sunt începătoare în ale Jurnalului mie mi-a plăcut mult. O trec între cărțile mele preferate. Și cu siguranță vreau toată seria pentru că nu mă pot opri la primul volum. Iar creatorul seriei nici atât. Fiind un roman în benzi desenate poate continua. Următorul volum, al nouălea, este pe drum, anunțat pentru luna noiembrie.
Vizitați și voi www.wimpykid.com; http://www.poptropica.com ; http://www.funbrain.com/
Și pentru mine a fost, sincer, o revelație, deși este o celebritate această carte și nimic nu ar mai trebui să fie nou sub soare. Merită! Chiar are haz.
Prima dată am aflat de Jurnalul unui puști la televizor prin ecranizarea acestuia. După ce am citit recenzia ta m-ai convins sa trec această serie de cărți pe lista mea. Vreau să văd la ce a lucrat Jeff Kinney timp de șase ani. Trebuie să fie destul de bună dacă a făcut înconjurul lumii.