Titlul: Lolita
Autor: Vladimir Nabokov
Editura: Polirom
An apariţie: 2015
Număr pagini: 344
Vladimir Vladimirovich Nabokov (1899-1977) s-a născut la Sankt Petersburg, într-o familie rusă foarte cultivată, astfel că stăpânea încă din copilărie germana, franceza şi engleza. În Statele Unite, țara în care s-a stabilit în cele din urmă cu familia, a strălucit însă cariera sa de romancier. În anul 1955, în Franța, a văzut lumina tiparului romanul, Lolita, o carte cu un destin aparte. Mai întâi schițele cărții au fost salvate de soția scriitorului, Véra. Autorul intenționa să le ardă.
Cartea a fost respinsă inițial de editorii americani, subiectul fiind considerat tabu în acea perioadă, în SUA. Abia în 1958 a fost posibilă publicarea cărții în țara adoptivă, nu fără a isca controverse aprise. Și astăzi – interesul obsesiv al unui adult pentru o minoră, în romanul Lolita, poate părea un subiect literar cel puțin straniu. Să fie totuși pulsațiile stinse ale marii literaturi ruse, care nu se dezminte nici în exil, explorând temerar în adâncurile ființei umane? Hai să aflăm mai multe despre subiectul cărții…
PARTEA ÎNTÂI
Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era ea în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.
Humbert Humbert (HH) s-a născut în 1910 la Paris, iar la vârsta de trei ani rămânea orfan de mamă. Tatăl său a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să-şi facă fiul fericit: m-a plimbat cu barca, m-a învăţat să merg cu bicicleta, să înot, să mă scufund, să schiez pe apă. Fiul, a învăţat la o şcoală englezească, unde a obţinut note bune şi a avut o relaţie bună cu colegii, dar şi cu profesorii; am fost şi sunt încă, […] un mascul deosebit de arătos; cu mişcări lente, înalt, păr negru mătăsos şi un fel de a fi melancolic, dar cu atât mai seducător. Humbert Humbert cu piept păros, sprâncene negre stufoase, cu accent excentric.
Prima dragoste nu se uită niciodată, iar după douăzeci şi patru de ani am rupt vraja şi am reîncarnat-o pe Annabel în altă fată. În această primă dragoste, nu-i nimic ieşit din comun, ambii protagonişti sunt de aceeaşi vârstă şi fără experienţă de viaţă.
Naratorul este de părere că între bărbat şi femeie trebuie să fie o diferenţă de treizeci, patruzeci de ani şi niciodată sub zece ani. Astfel, în viziunea sa, nimfetele sunt tinere cu vârsta cuprinsă între nouă şi paisprezece ani, cărora Mama Natură le-a dat din plin calităţi demne de a suci minţile bărbaţilor.
Părăsit de Valeria, după o căsătorie de scurtă durată, din 1935 până în 1939, naratorul a hotărât să-şi continue munca cărturărească, stând în gazdă la domnul McCoo. În ziua în care ar fi trebuit să se stabilească în casa gazdei, locuinţa domnului McCoo a luat foc şi astfel i s-a recomandat un alt cămin, la doamna Haze, de pe Lawn Street nr. 342. Sărmana doamnă avea în jur de treizeci şi cinci de ani, frunte lucioasă, sprâncene pensate şi trăsături destul de comune, dar nu lipsită de farmec. Aici, o cunoaşte pe Lo, fata gazdei pentru care simte o atracţie deosebită încă de la prima vedere. Copila în vârstă de doisprezece ani avea părul castaniu şi buze roşii ca dropsurile roşii linse, cea de jos destul de cărnoasă. Voia să devină bateristă sau dansatoare de shake, cam atât. Avea note slabe, dar se adaptase mai bine în noua şcoală decât în cea din Pisky.
O scrisoare primită de la gazdă, în care i se mărturiseşte că mama Lolitei s-a îndrăgostit încă de la prima vedere de chiriaş, îl pune le Humbert Humbert în situaţia de a-şi hotărî viitorul: va accepta această căsătorie ori va părăsi locuinţa. Gândul de a deveni tatăl lui Lo, de a o săruta de trei ori pe zi pe frunte, de a o ţine pe genunchi şi de a fi aproape de „iubita sa, Lo” îl motivează şi astfel rămâne în casa gazdei, deci a viitoarei soţii.
Doamna Charlotte Humbert a fost sfâşiată de maşina lui Beale în timp ce traversa în grabă strada ca să pună trei scrisori la cutia poştală ce se afla în colţul peluzei domnişoarei Devizavi. În urma acestui eveniment neplăcut, Humbert Humbert rămâne văduv şi singura rudă a micuţei Lolita.
În timp ce mama sa îşi dădu ultima suflare, micuţa Lolita era în Tabăra Q., alături de alţi tineri de vârsta sa. După moartea soţiei, Humbert Humbert şi-a luat copila din tabără şi s-au retras în pensiunea Vânătorii Vrăjiţi, camera 342, unde au devenit amanţi.
PARTEA A DOUA
Cei doi amorezi, Humbert Humbert şi Lolita au avut parte de două călătorii superbe prin locuri necunoscute, de vis; una până în înscrierea copilei la şcoala de fete din Beardsley, unde se punea accentul pe cei patru D: Dramatizarea, Dansul, Dezbatere şi Datarea, iar cea de-a doua drumeţie după ce fata a părăsit şcoala.
Din obsesia pentru nimfete, naratorul a dezvoltat o iubire adevărată faţă de mult mai tânăra Lo. În perioada în care Lolita s-a îndepărtat definitiv de tatăl său vitreg, acesta a avut o relaţie scurtă cu Rita, din vara lui 1950 până în vara lui 1952. Rita avea de două ori vârsta Lolitei şi trei sferturi din a mea: o adultă foarte zveltă, care cântărea patruzeci şi opt de kilograme, cu părul negru, pielea smeadă.
Ultimele noutăţi din viaţa lui Lo, Humbert Humbert le află direct de la copilă, prin intermediul unei scrisori; aceasta s-a căsătorit între timp cu Dick şi urma să aibă un copil. Această scrisoare l-a motivat pe narator să rupă legătura cu Rita şi să meagă în căutarea lui Lo, însă, lucrurile nu mai erau ca înainte, chiar dacă Humbert Humbert a insistat ca fiica sa vitregă să-l urmeze, aceasta l-a refuzat, dar bărbatul, s-a milostivit de ea şi a ajutat-o cu bani, căci situaţia ei financiară era puţin cam grea.
Note personale
Naratorul i se adresează direct cititorului, Oh, Cititorule!, Cititorii mei sunt, cel puţin aşa sper, oameni fără prejudecăţi, îl introduce în lumea sa, făcându-l părtaș la situaţiile dificile, la experiențele prin care trece. Îşi lasă cititorul liber să-şi imagineze anumite situaţii, ajutându-l cu puţine indicii, în carte nefiind pomenit nici un cuvânt obscen sau detaliată vreo scenă erotică. Personajul este așadar unul carismatic, manipulează cu ușurință, un tip rafinat, pe care nu l-ai bănui nicidecum de pedofilie, fiind tu însuși surprins că te lași ușor-ușor atras în situația riscantă de a-i arăta chiar înțelegere. Scrierea cuvântului „Cititor” cu majusculă, denotă respect pentru superioritatea acestuia faţă de destinul cărţii şi al povestitorului. Cititorul este ca un Dumnezeu al lucrării de faţă, care poate decide soarta acesteia și pe care merită să-l câștigi de partea ta.
Din închisoare, locul unde Humbert Humbert şi-a scris memoriile, acesta a dorit ca publicarea lor să se facă abia după ce cei doi protagonişti (Lolita şi el) vor muri, astfel numele copilei nu va fi umbrit de maturizarea precoce, de care a avut parte în urma abuzurilor sexuale.
Aşadar, asta-i povestea mea. […] Are în ea crâmpeie de suflet, şuviţe de sânge şi gângănii verzi, strălucitoare.
„Nu voi regreta niciodată că am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzel – pe măsură ce-l inventam, îi şi găseam soluţia. Bineînţeles că a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot să-i port pică. Un farmec straniu, tandru o învăluie pe această nimfetă mititică.”, Vladimir Nabokov
Opera literară a scriitorului include de asemenea nuvele, poezii, teatru, eseuri, memorii. A realizat și traduceri ale operelor unor mari scriitori din engleză în rusă și din rusă în engleză. Chiar propriile sale opere au fost scrise mai întâi în limba rusă. L-au făcut celebru însă cele scrise în limba engleză.