Nouă poveşti încântătoare ne sunt oferite de Mihaela Ion în volumul intitulat „Mâna din cer”.
Mâna din cer
Este povestea uluitoare a unui băieţel de vreo 11-12 ani, pe nume Bogdan. Micuţul nu are o familie, cu atât mai puţin o casă, iar timpul şi-l petrece la metrou, printre călători, cu mâna întinsă după un bănuţ. Deşi sărăcia îl caracterizează din cap până în picioare, băiatul nu uită să se roage şi să vorbească cu Dumnezeu şi asta-i pentru el adevărata avere, averea spirituală.
Finalul povestioarei este unul fericit, deoarece Bogdan, copilul metroului, a fost înfiat de o familie; acum micuţul are o casă, o masă şi părinţi care să-l alinte, să-l mângâie şi să-l iubească.
Coşul cu naramze
Alexandru, este cel mai mic prunc dintre cei cinci ai unei familii sărace. Băiatul a văzut în vitrina magazinului vecin cu clădirea casei sale, un coş cu portocale, care de fapt erau naramze şi şi-a dorit şi el un fruct din respectivele. Cum posibilităţile familiei sale erau limitate, nu a putut să se bucure de aroma fructelor foarte mult timp, mulţumindu-se doar să le privească.
Anii au trecut, iar uşor, uşor Alexandru a început să muncească. Din banii obţinuţi, o parte îi dădea mamei sale, în timp ce restul îl păstra, până într-o zi când a strâns suficienţi bani pentru a cumpăra coşul cu fructe. Fructele au fost amare, la fel ca dezamăgirea băiatului. Acesta nu şi-a ascultat mama când i-a zis că fructele dorite nu sunt dulci ca portocalele, iar acum, după ce le-a cumpărat i-a dat mamei dreptate, dar este mult prea târziu.
Corcoduşul din spatele casei
Irina, o fetiţă tare drăgălaşă, a descoperit în spatele casei sale un pui de corcoduş. Pomişorul avea floricelele uscate din cauza umbrei. Cu toate acestea, fetiţa a decis să-l viziteze zilnic, să-l ude şi chiar să vorbească cu acesta asemenea unui prieten.
În anul următor, pomişorul a înflorit iar, însă de această dată a făcut şi fructe. Deşi locul era potrivnic, dragostea şi prietenia Irinei l-au ajutat pe corcoduş să dea roade, arătându-i astfel fetei recunoştinţa pentru grija purtată.
Vlăduţ cel răutăcios şi porumbelul
Vlăduţ, un copil de numai şapte ani, răutăcios şi obraznic, a băgat spaima în colegii de şcoală, dar şi în învăţători. Pedepsele, notele mici sau faptul că nu are nici un prieten nu l-au potolit pe băiat din a face numai rău.
Într-o zi, acesta a dorit să intre în jocul cu mingea al copiilor de pe stradă, însă a fost respins. Supărat, Vlăduţ a luat un cui şi a aşteptat momentul potrivit ca să le înţepe jucătorilor mingea. Însă ce să vezi, Robert, un băiat răsărit, nu s-a lăsat jucat pe degete şi i-a dat lui Vlăduţ o mamă de bătaie binemeritată. Pe când băiatul plângea, pe umărul său s-a aşezat porumbelul căruia băiatul în smulsese penele. Gestul păsării a mişcat ceva în sufletul copilului, căci de atunci s-a schimbat radical, a devenit mai bun şi mai ascultător şi chiar a legat o prietenie adevărată cu porumbelul.
Eclipsa de soare
Paul, eroul acestei naraţiuni, a participat pentru întâia dată în viaţa sa la o eclipsă de soare totală. O dată cu acest eveniment, băiatul a primit şi o lecţie de viaţă de la mama sa cu privire la eclipsa sufletului. Secretul acestui nou fenomen vă las să-l descoperiţi singuri, citind acest volum de poveşti semnat de Mihaela Ion.
Bobiţă cel harnic
La uşa unei femei sărace lipită pământului, a sosit un căţel. Deşi masa zilei de mâine nu-i era asigurată, femeia a decis să păstreze animalul pe care l-a numit Bobiţă. După ce a crescut, Bobiţă i-a adus stăpânei sale peşte prins chiar de el, fasole şi alte bunătăţi. Din produsele primite de la căţel, femeia a vândut o parte din peşte, în timp ce pe restul l-a gătit; din fasole jumătate a gătit-o iar cealaltă jumătate a plantat-o şi uite aşa femeia cea sărmană şi-a asigurat traiul şi pâinea zilei de mâine. Bunătatea sa i-a fost răsplătită pe deplin.
Bătrâna din vis
Ileana, mezina unei familii cu şase copii, a ajuns să fie înfiată de o doamnă cu o stare financiară foarte bună; acum fetiţa are camera sa, merge la şcoală şi chiar îşi poate ajuta familia cu câte un pacheţel. Interesant în această poveste este fatul că fata a visat chipul celei ce-i va deveni mamă adoptivă, înainte de a o cunoaşte.
Pufuleţ salvatorul
În această poveste vom descoperi relaţia specială dintre om şi câine, şi cum mâna aceea de blană a putut salva viaţa unui om devenind salvator pentru stăpânul său.
Vrăbiuţa Firicel şi floarea de corcoduş
Mioara, mamă a patru copii ce şi-au luat zborul în lumea mare, îşi duce traiul singură într-un apartament. Pe când se plimba în parc, femeia a dat peste un pui de vrăbiuţă pe care l-a luat cu gândul de a-l îngriji. A botezat pasărea Firicel deoarece era mică şi plăpândă asemenea firelor de iarbă.
Pasărea a început să zboare prin casă, să cânte până într-o zi când a cunoscut adevărata libertate şi lumea de dincolo de fereastră.
De-atunci, zi de zi, Firicel venea la Mioara să mănânce, după care îşi relua zborul în lumea necunoscută de afară, în lumea destinată ei. Drept recompensă pentru bunătatea femeii, Firicel i-a oferit o floare de corcoduş.
În toate cele nouă poveşti care intră în alcătuirea volumului de faţă semnat de Mihaela Ion, regăsim răsplata personajelor pentru faptele săvârşite, fie ele bune sau rele cum este cazul lui Vlăduţ. Operele de faţă sunt încărcate de sensibilitate, emoţie şi durere, dar şi iubire. Floarea de corcoduş întâlnită în două din cele nouă povestioare simbolizează blândeţea, gingăşia şi puritatea dragostei unui om pentru natură deci pentru pomişor respectiv pentru vrăbiuţă. Datorită limbajului simplu folosit, autoarea se face înţeleasă şi iubită de orice categorie de cititori. Recomand acest volum tinerei generaţii, fiind precum o lecţie de viaţă!
