Titlul: Cele mai frumoase povești de H. C. Andersen
Autor: Hans Christian Andersen
Editura: Corint
An apariţie: 2015
Număr pagini: 224
În povestioara „Micul vagabond” de Hans Christian Andersen, cu greu putem ghici, de la bun început, identitatea personajului principal.
Dar până atunci aflăm că demult de tot trăia în această lume un poet oarecare. Acesta era bătrân, bun şi cinstit, un om care putea să ne înveţe multe despre arta de a trăi. Într-o noapte, o furtună năprasnică s-a pornit afară, în timp ce poetul nostru se afla lângă sobă.
Momentele de meditaţie i-au fost întrerupte de strigătele disperate ale unui băieţel; acesta era dezbrăcat, afară, în bătaia vântului şi a ploii.
Poetul s-a milit de biata făptură, a invita-o în casă, promiţându-i vin fiert şi mere coapte, bunătăţi care-i vor da chef de viaţă.
Musafirul era de-o frumuseţe rară. Deşi era ud leoarcă, buclele din păr îi arătau minunat. Pe cât era de micuţ şi drăgălaş, pe atât de viteaz părea să fie, ţinând în mână un arc. Bătrânul îl îngriji, îl aşeză lângă sobă, îi uscă părul, îi încălzi mâinile, comportându-se ca un adevărat bunic până când micuţul îşi reveni complet. Acum, băieţelul era vesel şi plin de viaţă.
Micuţul nu era nimeni altul decât vestitul Cupidon. Acesta îl lovi pe bătrânel cu o săgeată chiar în inimă, probabil drept răsplată pentru gestul său nobil.
Cupidon are câte o săgeată pentru fiecare dintre noi, iar în momentul în care te atinge cu ea, te îndrăgosteşti pe loc.
Tare e rău micuţul Cupidon! Dar acum, că ai aflat totul despre el, fereşte-te de el!
Dragă cititorule, nu uita că şi cărţile au Cupidonul lor; acesta are chipul unei pagini de carte, iar cuvintele-i sunt adevărate arme. De îndată ce te lovesc cu săgeata lor, nu te mai poţi dezlipi de ele. Dacă nu te-a găsit el pe tine, fă tu primul pas şi caută-l la bibliotecă, căci sigur îl vei găsi acolo. Mult noroc şi lectură plăcută!
