„Moş Crăciun – Primul creştin”
Pe când Maica Domnului se afla în durerile facerii, aceasta a bătut la poarta lui Moş Ajun pentru a cere adăpost. Acesta fiind sărac, a trimis-o pe maică la fratele său Crăciun. Cum Crăciun era un om rău, nevasta sa, Crăciuneasa, s-a milit de Fecioară, a primit-o în ograda sa, dar a îndemnat-o să stea în iesle de frica soţului. Rugăciunile, l-au înduplecat pe Crăciun, schimbându-l radical, devenind astfel un om bun ce ajută săracii. În fiecare an pleacă cu sania trasă de reni spre toţi copiii lumii pentru a le lăsa daruri sub brad.
„Luceafărul s-a aprins la Naşterea Pruncului Iisus”
Familia Crăciun avea trei fete bolnave: una era şchioapă, alta era oloagă în timp ce cealaltă era oarbă. Pentru faptul că a lăsat-o pe Maica Domnului să nască în iesle, Fecioara i-a vindecat copilele. După naşterea Mântuitorului, vestea a fost împărtăşită lumii de apariţia Luceafărului pe cer ce strălucea puternic, asemenea ului foc.
„Pe când Dumnezeu şi Sfântul Petru veneau printre oameni”
Demult, în preajma Crăciunului, Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru veneau printre oameni pentru a vedea cum se pregătesc muritorii pentru Naşterea lui Iisus Hristos. Ajunşi într-un sat, cei doi sfinţi s-au apropiat de o casă frumoasă din care se răspândeau miresme selecte de la preparatele din bucătărie. Aceştia au bătut la casa cea frumoasă pentru a cere un loc pentru înnoptat şi o coajă de pâine, însă au fost refuzaţi, închizându-le uşa în faţă.
După această întâmplare, cei doi au mai încercat şi la casa unei văduve cu doi copii. Aici, Domnul şi Sfântul Petru au fost primiţi cu braţele deschise deşi casa nu era prea caldă, iar pe masa nu se găsea nici măcar o coajă de pâine.
Pentru fapta sa femeia a fost răsplătită cu o mulţime de bunătăţi alese pentru ea şi pentru odraslele sale, în timp ce în casa familiei bogate, din cuptor venea doar miros de balegă şi nimic altceva. Cum s-a întâmplat, vă las să descoperiţi singuri, citind povestea din acest volum minunat.
„De ce să ne bucurăm de Crăciun”
Această poveste prezintă soarta unei femei cu doi copii; în timp ce tatăl nu credea în cele sfinte, mama avea frică de Dumnezeu şi-şi învăţase şi odraslele să-l iubească pe Cel de Sus şi să meargă la biserică. În timp ce femeia mergea cu cei mici în casa Domnului, bărbatul prefera să stea în pat lângă sobă.
Din senin s-a iscat un vânt puternic, urmat de o furtună de zăpadă. Schimbarea bruscă a vremii a înrăutăţit zborul gâştelor sălbatice, care s-au rătăcit, pe jumătate îngheţate, în ograda bărbatului. Degeaba a încercat omul să le ajute, indicându-le locul unde să ierneze, alături de celelalte păsări ale sale, căci gâştele nu-l urmau.
În cele din urmă, bărbatul a luat o gâscă domestică, i-a dat drumul în ogradă şi astfel gâştele sălbatice s-au luat după surata lor, ajungând astfel la adăpost. Această experienţă l-a ajutat pe bărbat să înţeleagă că Dumnezeu s-a făcut om şi a venit după noi în furtună să ne salveze.
„Bradul o salvează pe Maica Domnului”
După naşterea lui Iisus Hristos, împăratul Iuda a dat ordin ca toţi copiii sub doi ani să fie omorâţi. Auzind una ca asta, Fecioara şi-a luat pruncul în braţe şi a fugit.
Cu ostaşii pe urme, Maica a rugat un stejar să o adăpostească, însă acesta a refuzat. Salvarea Fecioarei a venit însă din partea unui brad. Drept mulţumire pentru fapta sa, Fecioara i-a dat harul să fie mereu verde şi iubit de copii. De atunci, bradul este binecuvântat şi aduce iubire, curaj, siguranţă şi fericire în casele celor ce-l au.
„Bradul de Crăciun – semnul bunătăţii şi al devotamentului”
Bradul a fost singurul pom care a dorit să aibă grijă şi să lase o biată pasăre rănită la o aripioară să stea pe crengile sale, pe timpul iernii în timp ce stejarul, ulmul sau tufişul nici nu au vrut să audă de aşa ceva. De atunci, bradul este singurul pom ce-şi păstrează frunzele verzi şi pe timpul iernii, iar oamenii îl cinstesc şi îi sărbătoresc bunătatea, aducându-l în casele lor în sfânta zi de Crăciun.
„Darurile bradului”
Această povestioară prezintă o altă întâmplare ce-l are drept pivot pe vestitul brad. Pomul acesta frumos i-a protejat pe Domnul Iisus Hristos şi pe Sfântul Petru din calea unei furtuni mari şi a unei grindini cât oul de porumbel. Astfel, bradul a devenit copacul cel mai drag al Mântuitorului.
„Rudolph, renul care a salvat Crăciunul”
Sania lui Moş Crăciun este trasă de reni; aceştia sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donner şi Blitzen. Însă, doar Rudolph avea nasul mare şi de un roşu magic. Datorită acestui ren, Moşul poate ajunge an de an la copiii cuminţi chiar şi pe ceaţă căci Rudolph împrăştie în jur lumină, făcând drumul mai uşor de parcurs. Atuul său, la ajutat pe ren să ocupe un loc în fruntea celorlalţi.
„Moş Crăciun şi poveştile lui minunate” este un volum de povestioare dedicat copiilor şi nu numai. Face parte din colecţia „Biblioteca de ghiozdan”. Mie mi-a plăcut enorm şi-l recomand cu mare căldură şi încredere tuturor iubitorilor de cuvânt indiferent de vârstă. În pragul sărbătorilor de iarnă, să fim cu toţii mai buni, mai cuminţi, mai cinstiţi şi milostivi cu cei din jur! Sărbători fericite lângă cei dragi!
