Nebunul cu automatul – Șerban Mărgineanu

Pe polițistul romanelor de acțiune, scriitorul Șerban Mărgineanu, l-am cunoscut de ceva vreme prin intermediul rețelei de socializare Facebook. Adesea, am schimbat cu domnia sa câteva vorbe, iar acum a venit timpul să-l cunosc mai bine pe prietenul meu virtual și anume prin intermediul romanului său: „Nebunul cu automatul”. La finalul recenziei, vă așteaptă o  întrebare, la care trebuie să răspundeți rapid pentru a intra în Concursul Fulger, și un interviu cu scriitorul Șerban Mărgineanu.

Cartea „Nebunul cu automatul” apărută la Editura Vergiliu, în anul 2012, debutează cu prezentarea unui jaf: „Mattiani Thrust Bank” una dintre cele mai sigure bănci din București a fost prădată de un bărbat înarmat înalt de 180 cm, vânjos, dar slab. Nefericitul eveniment a avut loc într-o miercuri dimineață, fix la orele 12:00, într-o înăbușitoare lună de august”. Infractorul pătrunde în clădire, amenință cu un pistol pe care-l și pune în funcțiune de câteva ori, apoi umple o geantă cu bani, după care părăsește locul faptei în plină victorie și bucurie.

Un nou atac a avut loc la „Kocher Interstate Invest Bank”, de unde același atacator, Nebunul cu automatul, căci aceasta îi este porecla, a luat un sac cu bani. Ca şi când gestul său ar fi curat ca lacrima sau el ar fi un om cinstit fără vreo pată pe dânsul, jefuitorul îşi ia prada şi pleacă cu o bicicletă. Gestul său denotă o nebunie curată și în același timp o putere fără margini, pe care o simte datorită armei.

Nebunul cu automatul nu se rezumă doar la jefuirea băncilor ci are o arie extinsă și tot atâtea planuri; acesta răpește un copil de bani gata pe care cere, drept răscumpărare, un sac cu bani. Sau se folosește de anumite filmulețe cu personalități importante pentru a i se îndeplini anumite ordine.

Un detaliu uimitor, care mi-a atras atenția, sunt numele personajelor: „Mucea Rămurel”, „Tâmpău”, „Nea Oliver Pârțu” sau a unor locații descrise în romanul lui Șerban Mărgineanu: „Dărâmă oaia”, „Coada lui Terente” etc. Cu ochiul liber se vede o urmă de ironie, iar autorul sugerează caracterul personajelor, folosindu-se de numele lor. „Mucea” e sugestiv pentru un om trecut de treizeci de ani care poate fi ușor manevrat de alții, nefiind capabil de funcția pe care o ocupă; „Tâmpău” mă duce cu gândul la un om tâmpit și prin asta spun totul; în timp ce „Pârţu” reprezintă un tip inferior, vulgar, un om crescut în cartierele mărginașe.

Printre atâtea jafuri și „afaceri” murdare, autorul ne prezintă povestea de dragoste dintre tânărul Florian și frumoasa Biggi. Dragostea dintre cei doi a fost mai puternică decât orice așa că fata își urmează alesul inimii la București, unde aveau să-și consume povestea lor de iubire.

Dragolea Florian are un destin tragic. Deși are o familie, aceasta vrea să-l uite, deci apare tema dezrădăcinării. Conform mărturiei autorului Șerban Mărgineanu, povestea acestui personaj este copia fidelă a vieții sale și, în ciuda umorului și a realității pe care o expune cu atâta talent și dragoste în operele sale, familia sa nu i-a citit niciodată vreun gând, vreo operă. În viziunea acestora, singura salvare a vieții era munca cinstită (strungul, plugul, săpatul etc) și nu scrisul. Cu toate că familia sa nu-l vrea ca scriitor, maestrul Mărgineanu le-a dedicat (în secret)  acest roman, „Nebunul cu automatul”.

Oare Florian este una și aceeași persoană cu Nebunul cu automatul? De ce alte infracțiuni este în stare acest personaj teribil de nebun? Sunt răspunsuri pe care le veți găsi citind romanul „Nebunul cu automatul”.

Ochiul critic al scriitorului rupe din viața de zi cu zi frânturi pe care le expune cu măiestrie în operele sale spre deliciul cititorului dornic de adevăr, de aventură și suspans. Viața, sărăcia, durerea sunt doar câteva izvoare din care autorul își conturează scenariile operelor sale. Romanele scriitorului bucureștean Șerban Mărgineanu sunt dedicate Rodicăi Ojog Brașoveanu, față de care scriitorul „polițist” simte o deosebită stimă și respect.

Concurs Fulger!

Răspunde rapid la întrebarea:

Care ar putea fi numele adevărat al Nebunului cu automatul?

Intră în concurs, citind regulamentul aici.

Interviu

Florina Dinu: Cum a luat naștere romanul „Nebunul cu automatul” și de ce?

Șerban Mărgineanu: „Nebunul cu automatul” s-a născut (ca idee), imaginându-mi ce-ar putea face un om care nu mai are nimic de pierdut! Cum poate reacționa un om care s-a trezit în lumea asta mare fără a poseda nici măcar hainele de pe el. Este vorba de debusolare! Eu însumi am trăit asemenea momente; personajul central mi-e ca un frate, nu prin faptele lui, ci prin disperarea lui, în momentele adolescenței sale…

F.D.: Citind opera de față, am observat o ușoară ironie transmisă subtil prin intermediul numelor personajelor. De ce ați recurs la această metodă și cui i se adresează mesajul?

Ş.M: Acest roman este o parabolă, sau (într-un sens larg) o biografie romanțată! Prin ironia numelor, poreclelor, și nu numai, mă adresez direct anumitor membri ai propriei mele familii, dar nu-i nici un pericol să-i deranjez cu ceva; ei nu m-au citit, și nu mă vor citi niciodată, astfel încât ironiile mele nu-i vor atinge.

F.D.: În momentul de față mai lucrați la ceva? Cititorii dumneavoastră se pot aștepta la un nou volum de poezii sau romanele polițiste rămân pe primul plan? Întreb asta pentru simplul fapt că dumneavoastră sunteți și poet.

Ş.M: Atâta vreme cât mai trăiesc, voi lucra, desigur, la ceva; mă atrage în continuare proza de acțiune, proza polițistă, deoarece poezia pur și simplu nu mai contează pentru cititorul din România! Referitor la proza polițistă, acțiunea tip policier este doar ceva de suprafață! Va exista întotdeauna (în interior, în subsol) vreo tragedie umană sau socială pe care cititorul o poate descoperi singur.

F.D.: La final, vă rog să transmiteți un mesaj cititorilor blog-ului Cărțile Tinerilor!

Ş.M: Cititorii Cărțile Tinerilor pot fi siguri de tot respectul meu! Le doresc să descopere în lectură aceleași delicii secrete pe care le-am descoperit și eu, deoarece cartea va rămâne veșnic o comoară aparte!