Păcală

Titlul: Întâmplări cu Păcală
Editura: Corint
An apariţie: 2015
Număr pagini: 96

 

Păcală era băiatul cel mic, dintre cei trei fii ai unui om. Se deosebea de ceilalţi fraţi prin faptul că era poznaş, catalogat de ceilalţi drept prost. După moartea părintelui, cei trei flăcăi au rămas cu o vacă, singura avere a familiei. Dar cum să împartă ei trei o vacă? S-au gândit, s-au socotit şi au decis să facă fiecare câte un ocol (îngrăditură pentru vite), iar când s-o întoarce vaca de la păşune, în al cui ocol o intra întâi, aceluia să fie.

Minunea minunilor, vaca venind de la păşunat a ales ocolul lui Păcală, în defavoarea celor făcute de cei doi fraţi care erau mult mai frumoase şi mult mai îngrijite decât al lui Păcală care fusese făcut la repezeală. Dar cum nu-i prea era a treabă, nu se osteni mult, ci tăind câteva crengi dintr-un copac verde şi stufos, făcu din ele o împrejmuire aşa, ca să se cheme că a făcut şi el un ocol.

Cum animalul îi dădea mare bătaie de cap eroului nostru, acesta a decis să vândă vaca. A legat vaca, luând-o cu dânsul şi au plecat împreună în căutarea clientului potrivit pentru animal. Drumul lui Păcală a trecut printr-o pădure şi tocmai în acele momente un vânt năprasnic s-a pornit din senin. Păcală a legat vaca de trunchiul unui pom, apoi foşnetul crengilor i s-au părut acestuia ca un glas ce-l întreba de animal, rugându-l să i-o vândă pe treizeci de lei; astfel Păcală a vândut vaca unui copac pe treizeci de lei.

Marţi, Păcală s-a întors în pădure după bani, însă copacul nu mai vorbea căci vântul nu mai bătea, aşa că, eroul nostru supărat a căşunat cu toporul pe pom până l-a pus jos. Dar ce să vezi, la rădăcina acestuia era ascunsă o găleată cu bani, galbeni şi de argint, însă Păcală, a luat din întreaga avere doar treizeci de lei, suma cuvenită pentru vinderea vacii.

Miraţi că Păcală a pus mâna pe câţiva bani, fraţii acestuia l-au luat la întrebări şi astfel Păcală le-a istorisit acestora povestea cu găleata de bani, de la rădăcina copacului. Apoi, toţi trei, au mers în pădure, au luat comoara şi au decis s-o împartă însă aveau nevoie de bănicioara popii ca împărţeala să fie corectă. Păcală a dat fuga la popă, a luat bănicioara însă părintele l-a urmărit pe eroul nostru până acasă. Dorind să-l înveţe minte să nu mai spioneze pe la ferestrele oamenilor, Păcală l-a lovit pe popă cu un retevei lăsându-l lat.

Păcală a luat cadavrul părintelui la spinare după care l-a urcat într-un măr la vecin dând impresia că popa este la furat de mere. Vecinul, dând peste părinte în măr îl roagă să coboare dar văzând că intrusul tace mâlc, dă cu o zburătură şi-l loveşte drept în cap. Speriat că popa a căzut mort din pom şi crezând că l-a omorât chiar el, vecinul a luat cadavrul şi l-a plasat altui vecin la butoiul cu miere. Şi de această dată, trupul părintelui a fost atacat de proprietarul mierii, creând impresia că omul acesta l-a omorât. Omul speriat l-a luat, l-a dus la râu, aşezându-l pe o scândură groasă dându-i drumul pe apă. Acesta este drumul final al părintelui deoarece vânătorii de raţe îi străpung trupul cu gloanţe, dându-l la fund.

După moartea popii, fraţii lui Păcală au hotărât să plece luându-l şi pe mezin cu ei, însă ce să vezi, Păcală a plecat la drum cu uşa casei în spinare. Au mers cei trei ce au mers, iar noaptea oprindu-se într-o pădure au început să caute un culcuş pentru odihnă, dar Păcală le-a dat sugestia să-şi facă culcuş între crengile stejarului şi aşa cei trei au urcat în stejar cu tot cu uşă. În acele momente o ceată de vreo doisprezece inşi a poposit sub stejar ca să înnopteze. Nemaiputând ţine uşa, Păcală o scapă din mâini şi astfel s-a produs o zarvă mare, zarvă ce i-a pus pe tâlhari pe fugă. Cei trei fraţi au coborât din copac şi au luat de la tâlhari care ce a putut din sacii cu aur şi cu alte obiecte de valoare, însă Păcală a ales să fure un sac cu tămâie. După furt cei trei au decis să fugă ca nu cumva păgubiţii să pună mâna pe ei şi astfel Păcală pierdu urma fraţilor săi.

Păcală cu sacul de tămâie la spinare a fugit până a dedus că hoţii i-au pierdut urma. Gândindu-se să-i aducă o mulţumire lui Dumnezeu că l-a scăpat din primejdie, eroul nostru a decis să aprindă tot sacul cu tămâie. Cu ajutorul unui înger, trimisul Domnului, Păcală ajunge în cer. Domnul îl roagă pe musafir să-i ceară tot ce vrea căci îndată îi va da, însă Păcală alege doar un cimpoi.

După această întâmplare, eroul nostru decide să-şi facă şi el un rost aşa că se bagă argat la un boier. Aici, taie câte un picior de la fiecare oaie şi chiar buza de sus astfel încât animalele să pară că sar şi râd într-una, după care s-a urcat pe casa boierului, căci aşa făcea şi vecinul, şi a început să scoată olanele să le dea jos.

Plecând iar la drum, Păcală ajunge într-un sat unde a dat de fraţii săi care aveau nasurile tăiate. Auzind povestea acestora, Păcală a decis să se bage şi el argat la popa cu barbă roşie. Păcală a fost acceptat şi pus în faţa clauzelor: dacă el se va supărat popa îi va tăia nasul, iar dacă popa se va supăra Păcală să-i taie nasul. Înţelegerea va ţine până la cântatul cucului.

Păcală a fost trimis la treierat, însă mâncare nu a primit nici la prânz şi nici la cină însă flăcăul s-a descurcat de minune; a dat unei femei din sat un sac cu grâu apoi doi şi uite aşa şi-a asigurat omul nostru cele două mese.

Pe lângă această ispravă, Păcală a săvârşit şi altele: a dus băligarul într-o râpă în loc să-l ducă pe ţarina popii.

Trimis cu oile la păşunat, Păcală le aduce acasă seara flămânde căci le-a cântat din cimpoi iar animalele se zbenguiau uitând de iarbă şi de mâncare.

Ajuns acasă, Păcală este rugat de popă să mai cânte din cimpoi; pe când flăcăul s-a apucat de cântat, preoteasa se afla în pod de unde a căzut moartă. Rugat de popă să pună în oală mărar şi pătrunjel după ce dă în fiert, Păcală a tăiat cei doi câini din curte, numiţi Mărar şi Pătrunjel, punând câte o bucată din fiecare în oală.

Văzând părintele că cu Păcală nu-i merge, a dorit să-l lase să plece însă flăcăul a refuzat pe motiv că sorocul nu i-a venit. În urma acestui refuz, popa a hotărât să-i dea argatului treburi grele pe care să nu le execute cu una cu două aşa că i-a dat să facă un pod special: dacă pune un picior să fie moale, iar dacă pune şi pe celălalt să fie tare. Auzind porunca, Păcală s-a pus pe treabă, a tăiat toate oile şi le-a aşezat astfel: una cu burta în sus, alta cu burta în jos, apoi le-a acoperit cu pământ.

Nemaisuportând năzbâtiile lui Păcală, soacra şi popa au făcut un plan; soacra se va urca în părul din grădină şi va face ca cucul, anunţându-l pe făcău că sorocul i-a sosit aşa că este nevoit să plece de la casa popii, însă Păcală nu s-a lăsat jucat pe degete şi astfel a mers în grădină să vadă cu ochii lui pasărea. Apoi a pus mâna pe un lemn şi a aruncat spre cuc, lăsând-o pe femeie moartă la pământ.

Popa şi feciorul acestuia au hotărât să plece de acasă cu gândul că astfel vor scăpa de Păcală, însă acesta s-a pitit în sacul cu cărţile popii şi cu voia sau fără voia părintelui, Păcală l-a urmat în călătorie.

În cele din urmă, tatăl şi fiul au decis să-l înece pe Păcală, însă acesta a auzit planul celor doi şi astfel noaptea când ceilalţi dormeau şi-a schimbat locul cu fiul părintelui. Cel înecat a fost chiar fiul popii, spre groaza părintelui. După atâtea nenorociri aduse popii, omul lui Dumnezeu s-a supărat şi Păcală i-a făcut felul, tăindu-i nasul.

A mers Păcală ce a mers până drumul lui s-a intersectat cu cel al unor nuntaşi. După ce eroul nostru a trimis nuntaşii să culeagă ouă din munţi, Păcală i-a ascultat miresei oful: a fost obligată să se mărite cu un om mai bătrân decât ea deoarece acesta avea avere. Păcală dorind s-o ajute i-a propus să facă schimb de haine şi astfel bărbatul ia hainele miresei rămânând în car, în timp ce mireasa îmbrăcată cu hainele lui Păcală şi cu sacul la spinare a luat-o la pas fără o destinaţie anume.

După peripeţia cu nunta, din nou Păcală şi-a văzut de drum. Într-un alt sat, ce să vezi, oamenii se pregăteau să-l spânzure pe Tândală, prietenul eroului nostru. Cu o minciună bine gândită, Păcală l-a salvat pe celălalt din ghearele morţii.

Păcală s-a însurat cu prima femeie care a acceptat, însă căsătoria lor nu a ţinut mult, iar după urma mariajului eşuat, eroul nostru s-a ales doar cu o vacă cu lapte.

În satul în care s-a aşezat Păcală, oamenii erau răi, aşa că bietul nostru erou păştea vaca pe furiş pe izlazul oamenilor. În cele din urmă, sătenii au decis să taie vaca lui Păcală şi să împartă carnea între ei, lăsându-i stăpânului doar pielea. Supărat, Păcală a luat pielea cu gândul s-o vândă în târg. Cum târgul era prea departe, Păcală a decis să înnopteze în curtea unei familii de oameni buni. Acesta s-a suit pe claca de fân, urmărind ce face nevasta gazdei şi ibovnicul acesteia. Pe neaşteptate bărbatul femeii s-a întors acasă, aşa că muierea a fost nevoită să ascundă purcelul fript, plăcintele şi plosca cu vine pe unde a apucat, chiar şi pe cumătru-său într-o ladă de sub pat. Păcală a fost primit în casă de bărbatul femeii, însă, muierea i-a ospătat cu mămăligă rece şi ceapă căci nu se îndura să dea din bunătăţile pregătite pentru ibovnic. Lui Păcală îi rămăsese gândul la bunătăţile pe care le văzuse de afară prin fereastră aşa că prefăcându-se că vorbeşte cu pielea l-a sfătuit pe bărbat să caute în anumite locuri din casă şi astfel cei trei, bărbatul, nevasta şi musafirul, au mâncat din bunătăţile muierii. La final, Păcală a vândut pielea pe o sută de galbeni, bărbatului.

Ajuns din nou în satul său, Păcală le-a povestit oamenilor cum a luat ei o sută de galbeni pe pielea de vacă. Auzind una ca asta, sătenii, şi-au tăiat vitele, s-au dus cu pieile la oraş să le vândă dar s-au făcut de râs aşa că au hotărât să se răzbune pe Păcală.

Păcală s-a însurat pentru a doua oară cu o femeie pe placul lui, însă aceasta şi-a găsit sfârşitul în mâinile sătenilor înfuriaţi că fuseseră păcăliţi de soţul acesteia. Păcală a luat femeia moartă şi a pus-o în car, plecând cu ea la drum. Pe drum, s-au întâlnit cu trăsura unui boier, care i-a dat o palmă femeii. După acest incident, Păcală a început să urle, acuzându-l pe boier că i-a omorât femeia. Ca să-l facă să tacă, boierul i-a dat o mie de galbeni. Dar ce să vezi, sătenii auzind povestea lui Păcală şi-au omorât nevestele cu gândul că se vor întâlni cu boierul şi vor primi atâţia bani.

Sătui să mai fie păcăliţi de Păcală sătenii l-au băgat pe acesta într-un sac şi l-au dus la baltă cu gândul să-l înece, dar până una alta, oamenii au mers la casa lui Păcală să împartă banii acestuia. Pe când Păcală aştepta sfârşitul, prin zonă a trecut un văcar, pe care l-a iscodit omul nostru că sătenii vor să-l omoare deoarece refuză să fie primar. Auzind una ca asta, văcarul decide să se aşeze chiar el în sac căci el vrea să fie primar, şi astfel Păcală scapă şi se alege cu cireada văcarului.

Văzându-l sătenii pe Păcală viu şi cu o cireadă după dânsul, l-au întrebat de unde le are şi astfel Păcală i-a îndemnat să se arunce în baltă căci acolo vor da de o sumedenie de vite. Oamenii avari din fire au crezut şi duşi au fost. Păcală s-a răzbunat pe duşmanii săi.

Păcală a vândut vitele la un preţ bun după care s-a pus pe petrecut, însă după un timp a decis să facă iar pozne aşa că s-a pus în drum prefăcându-se mort. Din drum, Păcală a ajuns în sicriu, în biserică, însă noaptea nişte hoţi au intrat în biserică ca să împartă banii luaţi de la nişte boieri. Atunci, Păcala s-a ridicat din tron speriindu-i pe toţi, alegându-se chiar el cu averea furată de hoţi după care s-a făcut nevăzut.

Păcală avea doisprezece copii şi o nevastă, însă o duceau tare greu din cauza lipsurilor aşa că bărbatul, stâlpul familiei, a decis să plece de acasă. Ajuns într-o pădure mare, a dat peste un palat imens, palatul zmeilor unde a înnoptat. Rugat de zmei să aducă apă de la puţ, Păcală a săpat în jurul sursei de apă cu gândul de a-l muta în casă. La fel s-a întâmplat şi în ziua în care a fost trimis după lemne de foc. Păcală a legat toată pădurea ca s-o ducă acasă. Dorind zmeii să scape de musafir, i-au dat o mică avere şi astfel din om sărac Păcală devine bogat.

Pe când Păcală era slugă la un boier, a pus pariu cu acesta că-i va fura atât boul, calul dar şi inelul de pe deget, în caz contrar, îl va sluji pe stăpân fără vreo pretenţie timp îndelungat. Cum a făcut acesta, cum nu a făcut, metodele de furt vă las să le descoperiţi singuri doar citind opera de faţă, Păcală a pus mâna atât pe bou cât şi pe cal dar şi pe inelul boierului şi astfel bunurile i-au revenit hoţului.

În unele situaţii, Păcală dă dovadă de isteţime dar şi de cunoaştere; în această categorie intră întâlnirea eroului nostru cu ministrul. În timp ce gazda l-a asemănat pe musafir cu un măgar, Păcală i-a întors remarca, spunându-i că pe oameni îi trimite la oameni, iar pe măgar la măgar.

Viaţa l-a adus pe Păcală în funcţiile de avocat, respectiv de judecător, funcţii ce i-au adus multe laude căci a fost în stare să rezolve cazuri imposibil de rezolvat în viziunea unora.

Tândală era singurul fiul al unei văduve. Femeia l-a trimis pe acesta cu o bucată de pânză la boiangiu pentru a o vopsi verde, însă Tândală s-a întâlnit cu o şopârlă căreia i-a lăsat pânza. După ce mama sa l-a certat, rugându-l să-i aducă pânza de unde o lăsase, tânărul s-a întors la şopârlă, însă pânza nu mai era, aşa că Tândală supărat fiind s-a apucat să dea la o parte pietrele, pietre pe care stătea şopârla, şi astfel a găsit o oală plină cu bani, pe care i-a dus mă-si.

O altă întâmplare cu Tândală, zice că o dată înainte de a pleca la târg, mă-sa l-a rugat să dea mâncare la cloţă ca să nu răcească ouăle, însă tândală a tăiat cloţa, a mâncat-o după care chiar el s-a aşezat pe ouă.

În opera de faţă ne este prezentată şi prietenia dintre cei doi fraţi de cruce, Păcală şi Tândală. Deşi erau prieteni buni, aceştia au avut tendinţe de a se păcăli între ei, însă pentru mai multe detalii comice vă îndemn să citiţi povestea celui mai mincinos personaj al literaturii noastre.

În timp ce citeam cartea, trecea în nefiinţă marele actor Sebastian Papaiani (n. 25 august 1936 – d. 27 septembrie 2016), cel care i-a dat viaţă lui Păcală în filmul de comedie românesc intitulat simplu,”Păcală”. Filmul a fost lansat în 1974 şi regizat de Geo Saizescu după un scenariu scris de Dumitru Radu Popescu și Geo Saizescu. Echipa blogului Cărţile Tinerilor, prin această recenzie, aduce un omagiu marelui actor. Îngerii fie cu tine, Maestre!