Păcală – Ion Creangă

Titlu: În lumea lui Păcală și Tândală
Autor: Ion Creangă, Ioan Slavici, C. Negruzzi, Petre Dulfu
Editura: Agora
An apariţie: 2013
Număr pagini: 128

Cu un umor sarcastic, Ion Creangă îl „înzestrează” pe vestitul personaj Păcală cu multă prostie. Descrierea personajului nu este una directă, ci rezultă din replicile pe care acesta le oferă interlocutorului său. Încă de la prima discuţie cu Păcală, negustorul care se afla în trecere prin acele locuri îşi dă seama că eroul nostru este un om bătut în cap şi nu poate scoate de la acesta informaţiile dorite.

La întrebarea: De unde eşti, măi creştine?, Păcală nu-i oferă drumeţului un răspuns scurt şi la obiect şi anume numele satului din care provine, ci îi dă răspunsuri vagi, care nu au mare importanţă şi nu sunt de nici un folos unui străin: Ia din sat de la noi; Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal; Ei! Cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu de acolo vin.

Aceste răspunsuri nu au menirea de a lămuri partenerul de conversaţie cu privire la locul în care se află negustorul respectiv satul în care locuieşte Păcală, ci mai degrabă au darul de a-l scoate pe drumeţ din minţi, conturându-i astfel portretul lui Păcală, un om cu mintea încâlcită.

O altă întrebare îl pune pe eroul nostru în dificultate majoră: Dar cum te cheamă pe tine?. Greu de închipuit, dar adevărat, şi la această întrebare simplă, personajul principal oferă alte răspunsuri, departe de aşteptările drumeţului: Mă cheamă ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici!; Iaca aşa: vino! u! mă!.

Conversaţia celor doi continuă în aceeaşi notă amuzantă pentru cititori. Chiar dacă operele lui Creangă sunt dedicate atât copiilor cât şi adulţilor, doar cei din urmă au capacitatea să le guste pe deplin savoarea.

Nu Păcală este de vină că limba română are foarte multe înţelesuri, câte unul pentru fiecare categorie de oameni: şi pentru cel dezgheţat la minte şi pentru cel încuiat ori cu mintea în colţuri.

Finalul povestirii didactice vine cu o concluzie plină de adevăr şi anume: Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoală, ba nici în spitale. Eu aş completa cu: prostia este cucoană mare, stă la soare şi nu cere de mâncare.

Cu toate acestea, Păcală rămâne un faimos personaj, în timp ce Ion Creangă rămâne scriitorul preferat al copiilor din toate timpurile. Lectură plăcută tuturor!