Titlul: Pasăre cântătoare
Autor: Kathryn Erskine
Editura: Arthur
Număr pagini: 208
An apariție: 2017
Romanul Pasăre cântătoare de Kathryn Erskine debutează într-o notă tristă: înmormântarea lui Devon, fratele mai mare al lui Caitlin, eroina cărții. Un necaz nu vine niciodată singur în viața cuiva și astfel aflăm că fata suferă de sindromul Asperger. Acest sindrom este definit prin dificultăți de interpretare a lumii sociale și emoționale. Pe scurt, fetița are o viață confuză, în care spune tot ce-i trece prin cap, desenele pe care le face nu trebuie să fie în culori, iar mâncarea nu trebuie să i se amestece în farfurie.
În momentele tensionate, în care nu se simte bine în pielea ei are obiceiul ciudat de a-și suge mâneca. Această acțiune o calmează într-o oarecare măsură, fiind o alinare în momentele tensionate.
Întrebată de prietenii săi, eroina a menționat dicționarul, televizorul și computerul. Din aceste răspunsuri deducem că în preajma acestor obiecte eleva se simte bine, are ce învăța de la ele, dar mai ales „prietenii” aceștia speciali nu o deranjează și nu fac zgomot prea mult astfel încât să fie scoasă din zona ei de confort.
Din punctul meu de vedere, titlul operei de față Pasăre cântătoare se referă pe de-o parte la Caitlin, copila care dă glas tuturor gândurilor fără a le analiza sau cântări, iar de multe ori asta îi deranjează pe cei din jurul său, iar pe de altă parte se poate referi și la Devon care a fost ucis cu sânge rece în plină tinerețe, atunci când mai avea atâtea de demonstrat, de învățat, dar mai ales de „cântat”. Metafora „pasărea cântătoare” se poate referi și la amintirea care va rămâne veșnic vie în sufletele și în gândurile celor ce l-au iubit și i-au fost aproape, rude sau cunoscuți.
Eroina, în cele din urmă, a reușit să-și facă un prieten în persoana lui Michael, chiar dacă acesta este în clasa întâi și ea în a cincea. În pauze se întâlnesc, povestesc, mănâncă jeleuri-viermișori și și-au creat propriul salut. Noul prieten al eroinei o invită pe aceasta la piesa de teatru în care el va interpreta rolul unei pere, fructul său preferat. Faptul că Caitlin a fost în sala spectacolului, urmărindu-l și susținându-l, denotă că între cei doi s-a legat o adevărată prietenie care continuă și în afara pauzelor școlare, iar fata a înțeles în sfârșit cât de important este să ai prieteni.
Caitlin este unică prin felul său de a gândi, de a desena, dar mai ales prin cel de a interpreta lucrurile. Cuvintelor noi le găsește cu greu un sens, iar pentru termenul „împăcare” va lupta mult ca să-l înțeleagă și să-l utilizeze în viața de zi cu zi. Cum va reuși acest lucru, rămâne de văzut, și pe această cale vă invit să lecturați această operă sensibilă, dar și efervescentă! Lectură plăcută, tuturor!
