Titlu: Pinocchio
Autor: Carlo Collodi
Editura: Prestige
An apariţie: 2018
Număr pagini: 176
Demult, un tâmplar pe nume Anton, dar poreclit Cireaşă, a luat o bucată de lemn cu gândul de a face un picior la o masă, însă după ce a eliminat coaja şi l-a subţiat, vrând să se apuce de lucru, omul a auzit un glas subţirel, strigând: Nu da în mine că mă doare!
În acele momente, la uşa lui Anton a bătut bunul său prieten Geppetto, zis şi Mămăliguţă. Acesta dorea să-şi facă din lemn o păpuşă mai specială aşa că gazda i-a oferit bucata de lemn la care lucra şi din care dorise să facă piciorul mesei.
Ajuns acasă, Geppetto s-a pus pe treabă, a ales numele viitoarei păpuşi, Pinocchio, după o familie întreagă ce purta acest nume, apoi i-a făcut părul, fruntea şi ochii. După ce a terminat de făcut ochii păpuşii, nu mare i-a fost mirarea bătrânului să descopere că aceştia se mişcau şi se uitau fix la el. După ochi s-a apucat să-i facă nasul care creştea şi nu se mai oprea. După nas, a urmat gura să fie făcută, dar nici bine nu a terminat-o că a început să râdă şi să-l îngâne pe bietul Geppetto. După gură a venit rândul bărbiei, gâtului, umerilor, a pântecelor, a braţelor şi mâinilor să fie făcute. Nici bine nu fuseseră făcute mâinile că bătrânelul a simţit că-i zboară peruca din cap, după care păpuşa şi-a pus-o pe cap. După finalizarea picioarelor, Geppetto a fost răsplătit de băieţel cu o lovitură de călcâi drept în vârful nasului.
Pinocchio avea picioarele amorţite aşa că Geppetto l-a luat de subţiori să-l înveţe primii paşi în viaţă. După ce picioarele i s-au dezmorţit, păpuşa a început să umble singură prin odaie, iar de aici şi până în uliţă nu a mai fost decât un pas. Bătrânelul a ieşit din casă, începând să fugă după băieţel. Protestele şi ţipetele păpuşii l-au adus pe bietul Geppetto la închisoare în timp ce Pinocchio a rămas singur să-şi ducă de grijă.
Neatent din fire, Pinocchio a adormit cu picioarele deasupra unor vreascuri aprinse. Cum picioarele sale erau din lemn, până la dimineaţă s-au transformat în cenuşă.
Geppetto i-a refăcut picioarele fiului său, după care l-a pregătit de şcoală: îi croi un costum din hârtie cu flori, o pereche de ghete din coajă de lemn şi o şapcă din miez de pâine, iar ca să-i cumpere abecedar, bătrânelul a fost nevoit să-şi vândă somanul.
Drumul lui Pinocchio spre şcoală a fost schimbat cu cel ce ducea la teatrul de păpuşi. Ca să participe la spectacol, păpuşa şi-a vândut abecedarul pe patru gologani. Din simplu spectator, Pinocchio a ajuns pe scenă alături de fraţii săi Arlecchino şi Pulcinella.
Mănâncă-Foc i-a dăruit lui Pinocchio cinci bănuţi de aur pentru tatăl său; deşi păpuşa visa să ia din aceşti bani abecedar pentru el şi un surtuc ţesut numai în fire de aur şi de argint şi cu nasturi de diamant pentru tatăl său. Planul a fost dat peste cap, de apariţia Vulpoiului şi a Cotoiului în drumul păpuşii. Aceştia i-au îndrugat băieţelului o poveste fantastică, să îngroape banii în Câmpia Minunilor şi astfel din cinci bani se va alege cu două mii cinci sute căci monedele vor încolţi în pământ dând rod bogat, bani foarte mulţi.
Cei trei drumeţi, Pinocchio, Vulpoiul şi Cotoiul, au poposit la Hanul „La Racul Roşu” unde s-au ospătat şi chiar au tras un pui de somn. Pentru ospitalitatea gazdei, păpuşa a scos din buzunar un ban de aur, rămânând doar cu patru.
La miezul nopţii, Pinocchio a fost trezit de gazdă fiind nevoit să continue drumul singur până la Câmpia Minunilor căci ceilalţi doi plecaseră mai devreme, urmând să se reîntâlnească toţi trei la destinaţie.
Pe drum, lui Pinocchio i-a ieşit în cale doi tâlhari, înfofoliţi în doi saci de cărbuni. Într-o clipă de luciditate, păpuşa a ascuns banii în gură, sub limbă. Păpuşa a fost urmărită de cei doi tâlhari şi chiar spânzurată de stejar. Salvarea lui Pinocchio a venit din partea frumoasei Zâne.
Povestindu-i Zânei cele întâmplate, lui Pinocchio a început să-i crească nasul ori de câte ori rostea vreo minciună. În aşteptarea lui Geppetto, păpuşa s-a întâlnit din nou cu cei doi tâlhari, Vulpoiul şi Cotoiul. Reluând vechea poveste cu îngropatul banilor, Pinocchio cedează tentaţiei de a fi bogat şi acceptă să urmeze sfatul celor doi. Ajunge pe câmpie, sapă o groapă unde pune toţi banii, după care udă locul cu apă de izvor. Întorcându-se în locul cu pricina, unde îngropase banii, păpuşa nu a găsit nici pomul cu mulţi bani, dar nici pe cei patru galbeni ai săi. Vulpoiul şi Cotoiul se asiguraseră şi-i luaseră păpuşii banii din pământ. Mâhnit, Pinocchio a mers la tribunal să reclame furtul însă tot el a fost cel pedepsit cu patru luni de închisoare.
Aventurile păpuşii de lemn nu se opresc aici; acestuia i-a ieşit în cale un şarpe mare, apoi a căzut pradă unei capcane pusă de ţărani pentru dihori, după care este luat de un bărbat şi legat pe post de câine. În postul de câine de pază, păpuşa i-a prins pe cei patru dihori care-i furau stăpânului său găinile şi drept recompensă pentru fapta sa, Pinocchio este lăsat liber.
Disperat că de patru luni nu şi-a mai văzut fiul, Geppetto şi-a cioplit o luntre şi a decis să străbată oceanul spre ţările depărtate cu gândul că acolo va da peste fiul său. Un porumbel mare cât un curcan a dus păpuşica la ocean, acolo unde tatăl său se lupta din greu cu valurile. Dorind să-şi salveze părintele, Pinocchio s-a aruncat în apă, înotând ca un peşte.
La insistenţele Zânei, Pinocchio reia cursurile, la o şcoală de pe ţărmul mării. Colegii de şcoală ai păpuşii l-au determinat pe acesta să nu mai meargă la cursuri în favoarea unei vizite la mare, în speranţa întâlnirii vestitei Balene. Aici, însă s-a iscat o bătaie între Pinocchio şi colegii săi, în urma căreia Eugen s-a ales cu capul spart, iar vina a căzut pe umerii păpuşii.
Deşi băiatul o mai supăra din când în când pe Zână, acesta a terminat şcoala ieşind primul din toţi elevii. Pentru purtare şi de asemenea pentru învăţare Zâna i-a promis că o să-l transforme într-un băiat adevărat, dar…
Prietenul lui Pinocchio, Romeo, poreclit Fitil, doreşte să plece în Ţara Distracţiilor, acolo unde nu-i şcoală, dascăli şi nu eşti silit să înveţi. Deşi, la început păpuşa s-a ţinut tare pe poziţie refuzând invitaţia lui Fitil de a-l însoţi, gândindu-se la petrecerea lui de a doua zi, în cele din urmă a cedat tentaţiei şi a dorit să-l însoţească pe Romeo. După cinci luni petrecute în Ţara Distracţiilor, Pinocchio a avut parte de o surpriză deloc plăcută: urechile i-au crescut încât păreau două foi de varză. Şi mai rău de atât, Fitil cât şi Pinocchio au fost transformaţi în măgari cu copite şi coadă. Din Ţara Distracţiilor şi până la circ, pentru Pinocchio a fost numai un pas; directorul unui circ l-a cumpărat ca să-l înveţe să joace şi să sară prin cercuri.
La circ, Pinocchio şi-a rupt două picioare după care a fost vândut unui om pentru pielea sa. Noul stăpân l-a legat după care l-a aruncat cu un bolovan de gât în mare aşteptând să se înece apoi să-i ia pielea. Când acesta a vrut să scoată animalul mort din apă, ce să vezi, în loc de măgar omul a scos o păpuşă de lemn.
Dorind să scape cu orice preţ de stăpânul său, Pinocchio s-a aruncat în apă, însă libertatea sa nu a ţinut mult căci a fost înghiţit de Balenă. În pântecul Balenei, păpuşa îl întâlneşte pe tatăl său, pe Geppetto. În cele din urmă, cei doi prizonieri, în timp ce Balena dormea, au reuşit să evadeze aruncându-se în apă.
Acum, după atâtea peripeţii îndurate de păpuşă, Pinocchio s-a schimbat radical: îl îngrijeşte pe tatăl său bolnav, munceşte şi învaţă şi chiar i-a oferit Melcului toate economiile sale pentru însănătoşirea Zânei. Pentru faptele sale bune, păpuşa a fost preschimbată într-un băiat adevărat, tatăl său s-a însănătoşit putând să-şi ducă împreună traiul într-o colibă curată şi frumoasă.
În povestea lui Pinocchio ne regăsim cu toţii; în anumite momente cu toţii am minţit, ori am chiulit de la şcoală în favoarea altor activităţi sau am fost încăpăţânaţi, important este să ştim să învăţăm din greşeli şi să nu le mai repetăm. Vă recomand această carte cu deosebită plăcere, căci poate fi considerată cu uşurinţă o cărămidă importantă din temelia celor şapte ani de-acasă pentru noi şi pentru noua generaţie! Am prezentat pe blog și un alt titlu, la fel de captivant, scris de același Carlo Collodi, Aventurile lui Pipì, maimuțica roz. Spor la citit!
