Titlul: Basme
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Herra
An apariţie: 2010
Număr pagini: 608
A fost demult o femeie ce avea pe lângă casă trei copile numite astfel: Un Ochi, fata cea mare, deoarece avea un singur ochi poziţionat în mijlocul frunţii, pe mijlocie o chema Doi Ochi, în timp ce mezina se numea Trei Ochi.
Doi Ochi, cum nu ieşea cu nimic în evidenţă în comparaţie cu surorile sale, era marginalizată de acestea, umblând mereu îmbrăcată în zdrenţe şi primind drept hrană doar resturi de la masa suratelor sale.
Pe când fata mijlocie se afla cu capra la păscut şi plângea cu lacrimi de crocodil, în faţă i-a apărut o bătrânică. Femeia i-a ascultat oful inimii lui Doi Ochi, apoi a îndemnat-o pe copilă că ori de câte ori îi va fi foame să zică: Capră, căpriţă/ Pune nişte lapte pe masă! şi astfel va apărea în faţa sa o masă plină cu bunătăţi alese din care poate mânca pe săturate. După ce se va sătura să i se adreseze iarăşi animalului cu următoarele vorbe pline de tâlc: Capră, căpriţă/ Ridică masa! şi astfel bucatele vor dispărea cu tot cu masă.
Flămândă, Doi Ochi a urmat sfatul bătrânei, a rostit formula magică şi uite aşa în faţa tinerei s-a întins o masă bogată, plină cu bunătăţi de tot felul. Sătulă, aceasta nu a mai mâncat acasă nimic din cele lăsate de suratele sale rele. Văzând fetele una ca asta, au decis să o urmărească pe Doi Ochi pentru a descoperi sursa de unde fata îşi procură hrana.
În ziua următoare, sub pretextul de a vedea dacă capra paşte cum trebuie, Un Ochi a însoţit-o pe Doi Ochi la păşunat cu animalul familiei. Doi Ochi a început să cânte, însoţitoarea sa a adormit până la plecare şi astfel sursa fetei de hrană a rămas în continuare un mister.
A doua zi, Trei Ochi a însoţit-o la păscut pe Doi Ochi; fata a dus căpriţa unde era iarba mai mare şi mai deasă după care a început să cânte. Dar ce să vezi, Trei Ochi dormea doar cu doi ochi în timp ce ochiul din frunte o pândea pe sora sa în speranţa descoperirii persoanei sau locului de unde aceasta îşi lua hrana.
Ajunsă acasă, Trei Ochi i-a povestit mamei sale tot ce a surprins cu ochiul din frunte, cum sora sa se ospătase din plin de pe urma cuvintelor fermecate adresate căpriţei. Auzind una ca asta şi orbită de furie, mama fetelor a omorât capra.
Supărată şi rămasă singură fără capră, Doi Ochi a plecat de acasă spre pajişte, unde a început să plângă de mama focului. De îndată, fetei i-a apărut din nou bătrânica. Doi Ochi i-a povestit acesteia cum mama sa i-a omorât capra de pe urma căreia mânca pe săturate. La auzul acestor veşti cumplite, femeia a îndemnat-o pe copilă să ia măruntaiele animalului şi să le îngroape, astfel nu va duce niciodată lipsă de ceva.
Ajunsă acasă, fata a cerut măruntaiele căpriţei de la surorile sale, apoi le-a îngropat sub pragul uşii. Din acestea a crescut un pom minunat cu crengi de argint şi fructe de aur. Din acest pom fermecat doar Doi Ochi putea culege roadele, căci mama şi surorile sale ori de câte ori încercaseră, tot de atâtea ori crengile se retrăseseră fără a le lăsa să pună mâna pe vreun măr.
În acea perioadă, un prinţ a oprit la casa fetelor pentru a admira pomul. Un Ochi şi Trei Ochi au susţinut că le aparţine, fapt pentru care chipeşul flăcău le-a cerut o crenguţă. În zadar s-au chinuit cele două ca să rupă o ramură şi să i-o ofere prinţului căci ramurile se retrăgeau fiind parcă fermecate.
În cele din urmă adevărul a ieşit la lumină, mărul îi aparţinea lui Doi Ochi, iar fata a fost în stare să-i ofere prinţului o crenguţă din frumosul măr.
Astfel Doi Ochi a devenit soţia prinţului. Anii au trecut, iar suratele fetei au ajuns să cerşească din poartă în poartă până ce au ajuns şi la Doi Ochi. Cum le-a primit fata şi care a fost răsplata acesteia pentru cele două fete rele, vă las să descoperiţi singuri, citind povestea de astăzi, una din nenumăratele opere dăruite cititorilor de nemuritorii Fraţii Grimm.
