Titlul: Povestea unui copil
Autor: Peter Handke
Colecție: Seria de autor Peter Hanke
Editura: Grupul Editorial Art
An apariție: 2023
Număr de pagini: 152
„Înainte de copil” și „după copil”
Într-o dimineață însorită de primăvară, la maternitate, s-a născut o fetiță, însă adultul care îi era tată a ajuns mai târziu, după momentul nașterii. La vederea copilașului, bărbatul a simțit responsabilitate și dorința să-l ocrotească. De acum înainte, timpul se va măsura astfel: „înainte de copil” și „după copil”.
„După copil”, bărbatul stătea cu micuța în brațe, o plimba în cărucior prin oraș, iar relația cu soția sa se răcise.
Cei doi părinți au decis să construiască o casă într-un colțișor de natură încă nelocuit până atunci pentru a crește copilul în afara agitației urbane. Între timp acesta se mărise și nu mai era dependent sută la sută de niciunul dintre ei.
La sfârșitul iernii, la câteva luni după mutarea în noua locuință, femeia a revenit la profesia sa, în timp ce bărbatul a rămas acasă cu copilul. În aceste condiții, adultul nu s-a gândit deloc la reîntoarcerea în perioada fără copil.
Cea mai fericită perioadă
Într-un moment tensionat, bărbatul a lovit copilul, lăsându-i o urmă pe obraz. Pentru prima dată adultul s-a gândit că e un om rău, un dușman. Distrusese singurul lucru care-i dăduse sentimentul realității durabile, trădase unicul lucru pe care și-l dorise enorm și glorios. Acea remușcare avea să îi umbrească existența până când fapta a fost mărturisită. Avea să fie singura dată când își pierdea controlul și cumpătul și lovea copilul pentru care trăia.
Până pe la trei ani, copilul s-a jucat singur, însă odată cu necesitatea de a intra în contact cu cei de vârsta lui, micuțul s-a împrietenit cu copiii vecinilor. Adultul și-a văzut astfel odrasla în mijlocul altora ca ea. Era vizibil, cu ochiul liber, că unii copii nu se potriveau cu ceilalți. Nu toți erau inocenți. Unii, prin vorbă și faptă jucau rolul „călăului”. Totodată, niciunui copil nu îi plăcea rolul de „victimă”, să fie înșelat, batjocorit sau bătut.
La aproape cinci ani, copilul a revenit, alături de adult, în oraș. La școală, a învățat limba germană. O vorbea fluent, cu eleganță și sigur pe sine.
Pentru adult copilul însemna totul, doar el putea da sens zilelor sale. Fără odraslă, părintele se simțea părăsit de toată lumea. Toate acțiunile sale erau lipsite de măsură și insignifiante, fără mogâldeața care i-a redat pofta de viață.
La sfârșitul unei veri, după zece ani petrecuți singur cu copilul, adultul s-a despărțit de odraslă, copilul urmând să locuiască cu mama.
Povestea unui copil, o carte pentru oameni mari
La prima vedere, titlul cărții Povestea unui copil” ne duce cu gândul la jocuri, filme, mâncare, haine și alte lucruri care fac parte din viața unui copil, însă, acest roman este pentru adulți deoarece îmbină emoțiile și reflecțiile unui părinte. Naratorul prezintă cititorului primii zece ani din viața unui copil priviți prin ochii adultului.
Nu mi-a plăcut faptul că naratorul nu a folosit nume pentru cele două personaje principale care pe tot parcursul cărții sunt denumite generic „adultul” și „copilul”. Fiind vorba de o fetiță, aș fi vrut să-i fi fost atribuite măcar adjective feminine, însă nu. Termenul „copil” a fost bătut în cuie. Per total, opera este una dificilă pentru „povestea unui copil”.
