Titlul: Povești minunate cu lucruri fermecate
Autor: Italo Calvino
Editura: Corint Junior
An apariție: 2017
Număr pagini: 94
Fiica de rege care nu se sătura niciodată de smochine
Demult, un rege a dat zvon în ţară că cel ce va reuşi să-i facă copila să se sature de smochine, o va lua de soţie. La curtea palatului au venit o mulţime de peţitori însă niciunul nu a reuşit să îndeplinească condiţia pusă de rege.
În acel timp, trei fraţi munceau pământul. Cel mare, sătul de atâta muncă a decis să-şi încerce norocul la curtea regală; a urcat în pom, de unde a umplut un coş cu smochine. În drum spre palat, i-a ieşit în cale un vecin care i-a cerut un fruct, însă băiatul l-a refuzat pe motiv că poate fructele din coş nu-i vor fi de ajuns fetei regelui. La palat, copila a mâncat fructele numaidecât.
După acesta, fratele mijlociu şi-a încercat norocul; a umplut un coş cu fructe în speranţa reuşitei. Şi de această dată vecinul a apărut în calea băiatului mijlociu, însă a fost refuzat. Nici de această dată, fata regelui nu s-a săturat de smochine.
În cele din urmă, mezinul a decis să-şi încerce norocul. Spre deosebire de fraţii săi mai mari, acesta i-a dăruit vecinului său din fructele din coş; în schimb, bărbatul i-a oferit o baghetă cu ajutorul căreia ori de câte ori va bate în pământ, coşul se va umple la loc cu smochine şi uite aşa mezinul a reuşit s-o sature pe fata regelui. Deşi a reuşit să îndeplinească condiţia pusă de rege, mezinul s-a mai ales cu o sarcină în plus: a trebuit s-o invite la nuntă pe mătuşa viitoarei sale mirese ce trăia pe tărâmul celălalt al mării. Supărat, tânărul întorcându-se acasă s-a întâlnit din nou cu vecinul căruia i-a dezvăluit noutăţile din viaţa sa.
Bărbatul i-a oferit mezinului o trompetă care-i va uşura sarcina primită. Şi ce credeţi dragii mei cititori, îndeplinirea acestei misiuni a fost de ajuns pentru mezin pentru a o lua de soţie pe fiica regelui? Ei bine, nu. Găsirea inelului de aur de pe fundul mării, prinderea a trei iepuri din pădure şi chiar umplerea unui sac cu adevăr au umplut lungul şir de misiuni pe care tânărul le avea de săvârşit pentru a deveni soţul fetei de rege.
Păstorul la curtea regală
În timp ce păzea oile, un miel a căzut într-o groapă unde a şi murit; stingerea acestui animal, i-a adus băiatului alungarea de acasă de către familia sa care nu-l iubea. Rămas singur, băiatul a luat drumul muntelui. Găsind o scobitură în stâncă, acesta a aranjat nişte frunze, făcându-şi culcuş pentru noapte. Însă, la stâncă a sosit un om care l-a acuzat pe musafir că i-a luat căsuţa improvizată. Băiatul, înfricoşat i-a povestit omului necazurile prin care trecuse, rugându-l să-l lase să doarmă acolo peste noapte.
În dimineaţa următoare, băiatul a găsit lângă dânsul un şervet, o cutie şi o armonică. Luându-le cu dânsul, a pornit la drum în căutarea norocului. În cele din urmă, a ajuns într-un oraş unde se pregătea un mare turnir. Cel ce va câştiga o va lua de soţie pe fata regelui.
Ajutându-se de cutie, căci ori de câte ori o deschidea găsea o monedă strălucitoare în interiorul său, băiatul şi-a cumpărat cai, armuri şi haine de prinţ şi chiar şi-a angajat scutieri şi slujitori dându-se drept fiul regelui Portugaliei. La turnir băiatul nostru a ieşit mereu învingător aşa că regele l-a declarat soţul fiicei sale. Însă, la palat băiatul a dat dovadă de o educaţie şubredă ceea ce l-a determinat pe rege să facă câteva cercetări şi astfel a aflat că băiatul era doar un impostor şi nimic mai mult. Minciuna sa l-a costat mult pe eroul nostru şi astfel a ajuns în puşcărie.
În temniţă, băiatul s-a folosit de obiectele luate din peşteră pentru un trai mai bun dar şi pentru a ajunge în camera prinţesei, care în cele din urmă i-a devenit soţie. Cum a fost posibil acest eveniment, veţi descoperi singuri şi vă veţi bucura pe cinste, doar citind opera de faţă, un volum minunat cu patru poveşti nemuritoare.
Inelul fermecat
Sătul să mai fie văzut de vecini drept un pierde-vară, un tânăr a hotărât să plece în lumea mare cu gândul de a face avere pentru el şi pentru mama sa. În drumul său s-a întâlnit cu o bătrânică ce căra cu greu două găleţi cu apă. Voinicul nostru văzând-o cum se chinuie, s-a oferit s-o ajute, cărându-i apa fără a aştepta o răsplată, însă femeia i-a oferit un inel fermecat ce-i putea îndeplini orice dorinţă plus un câine şi o pisică.
Dacă la început, tânărul nu a crezut în puterea inelului, flăcăul i-a dat crezare în clipa în care foamea l-a răpus şi singura lui cale de a obţine câteva merinde era inelul. Cu ajutorul acestui obiect mic, atât flăcăul cât şi pisica şi câinele au mâncat pe săturate.
Tot mergând şi mergând drumeţul nostru a ajuns în faţa unui palat de la fereastra căruia îi zâmbea o fată frumoasă. Văzând-o, flăcăul a decis să-i ceară inelului un palat şi mai frumos decât al domniţei, aşezat chiar în faţa locuinţei acesteia. De aici şi până la nunta celor doi a fost numai un pas mic şi hotărât.
Însurat, băiatul i-a dezvăluit soţiei sale adevărul despre inel şi puterile acestuia iar în timp ce bărbatul dormea, femeia cea vicleană i-a furat inelul şi mai mult decât atât i-a poruncit bijuteriei să mute castelul soţului său pe vârful cel mai abrupt şi mai înalt al muntelui.
O vorbă străveche zice că animalele sunt mereu credincioase şi prietene fidele stăpânilor; aşa este cazul şi pisicii şi al câinelui din povestea noastră; acestea l-au ajutat pe stăpân să recupereze inelul de la soţia sa trădătoare. Ce s-a întâmplat cu femeia cea rea care şi-a înşelat bărbatul vă las să descoperiţi singuri, însă vă dau un pont: a primit ceea ce a meritat şi a dorit altora.
Darul Vântului de Miazănoapte
Geppone, un ţăran ce lucra moşia unui stăpân, ce se afla în bătaia Vântului de Miazănoapte, care distrugea fructele şi plantele, sătul să mai îndure foamea a decis să meargă în căutarea vântului pentru a-i cere îndurare.
Ajuns la casa vântului, stăpânul locuinţei i-a oferit musafirului său o cutie ce-i putea îndeplini orice dorinţă.
De cum a ajuns acasă, lângă familie, omul nostru a cerut cutiei ceva de mâncare pentru toţi ai săi. Numaidecât cele mai bune bucate ş-au aşezat în faţa lor.
Nevasta bărbatului i-a povestit stăpânului despre existenţa cutiei fermecate aşa că stăpânul şi-a dorit-o şi în cele din urmă a obţinut cutia. Din cauza femeii, întreaga familie o ducea din nou greu cu foamea ceea ce l-a împins pe bărbat să-i mai facă o vizită vântului în speranţa obţinerii altui lucru necesar lui şi familiei sale. Cu chiu, cu vai vântul i-a mai dat lui Geppone o cutie de aur pe care o putea deschide doar atunci când foamea îl năpădea.
Când acesta a deschis cutia, omul nostru a avut parte de o mare surpriză, din ea a ieşit o namilă cu un băţ în mână ce l-a luat la bătaie. Cum a ajuns prima cutie din nou în posesia omului nostru şi cea de aur în mâinile stăpânului vă las să desluşiţi singuri doar citind volumul de poveşti de faţă „Poveşti minunate cu lucruri fermecate” de Italo Calvino. Pe blog mai puteţi lectura recenzia operei „Desene nărăvaşe” de acelaşi scriitor.
