Titlul: Prinț și cerșetor
Autor: Mark Twain
Colecție: Moby Dick
Editura: Andreas
An apariție: 2015
Număr pagini: 316

Povestea unui schimb între doi

băieți

Eduard Tudor și Tom Canty sunt doi băieți din Londra. Locuiesc în zone diferite, s-au născut în familii diferite, se deosebesc prin statut social și oricine ar trebui să fie de acord cu noi, cititorii, că așa stau lucrurile. Iar aceste informații sunt cât se poate de sigure, cu o condiție: ca cei doi băieți să nu se fi întâlnit vreodată și să nu își fi schimbat între ei hainele. Cum noi, cititorii nu putem interveni în povestea lor și drept să vă spun, nu avem nici cea mai mică intenție, îi vom lăsa să se descurce cum pot și vom savura încă o carte a scriitorului american Mark Twain. Cu alte cuvinte să aruncăm o privire în paginile romanului intitulat Prinț și Cerșetor.

Dorințele și visele se împlinesc

Tom Canty, un copil sărman, locuiește într-o sărăcie lucie, nu departe de Podul Londrei. Familia sa trăiește din furtișaguri și cerșetorie. Băiatul găsește o vorbă bună la părintele Andrei, un preot bătrân, de la care primește și puțină învățătură, dar mai ales multe povești, legende și cărți. Timpul trece iar Tom deprinde bunele maniere, se exprimă ceremonios și are o dorință arzătoare să întâlnească un prinț adevărat. Așa că, într-o bună zi, visele îi poartă pașii lui Tom din fundătura în care locuiau familiile cele mai sărace din Londra numită Offal Court (Curtea/Fundătura resturilor/gunoaielor) până la „intrarea imensă din piatră cu grilaje aurite” de la monumentalul palat Westminster. Norocul face ca să atragă atenția prințului de Wales, Eduard Tudor însuși, la care Tom se uita și el cu toată atenția, privindu-l ca fermecat prin grilajul aurit al intrării.

O discuție amicală și un joc

Binevoitor, prințul îl invită pe Tom în palat, cu intenția de a-l ospăta în cabinetul său și de a-l întreba despre viața din cartierele Londrei. I se pare interesant și ar da oricât să stea măcar o dată în picioarele goale și să meargă să se distreze în noroi ca toți copiii, pe când Tom îi mărturisește că și-ar dori să fie îmbrăcat asemeni lui, măcar o dată. Cei doi tineri fac schimb de haine, iar prințul constată cât de mult seamănă cu băiatul cel sărac. Vrea să mai facă încă un gest nobil pentru el. Îmbrăcat în zdrențe prințul însă nu mai este recunoscut de străjeri, care nu îi mai dau ascultare. Așa că Eduard Tudor, viitorul rege al Angliei, este azvârlit din palatul lui cu brutalitate. Luat în derâdere de oamenii care cască gura la poarta palatului, este urmărit și necăjit timp de mai multe ore pe străzile Londrei.

Răsturnare de situație

Începe o viață grea pentru viitorul rege și una plină de strălucire pentru cerșetor. Totul este plin de neprevăzut și pentru unul și pentru celălalt. Băieții sunt declarați nebuni de familiile lor. Și unul și celălalt susțin că este o confuzie regretabilă, niciunul din ei nu este crezut. Prințul amenință, poruncește printre oamenii de rând, în familia cerșetorului. Niciun moment nu se descurajează precum un suveran, cu toate riscurile, proclamându-și drepturile princiare. Cerșetorul, în schimb, trebuie să se supună în cele din urmă voinței temutului rege, Henric al VIII-lea, tatăl prințului. Regele nu poate concepe ceea ce îndrugă pomanagiul deghizat în prinț. Decide să tolereze această ieșire ciudată a așa-zisului său fiu, dar, în realitate, nu dă ascultare unor rătăciri puse pe seama unei nebunii temporare a prințului. Răsturnarea de situație este inevitabilă. Drept urmare prințul rămâne cerșetor, iar cerșetorul ajunge prinț.

Eduard în locul lui Tom

Eduard are un plan: să se strecoare cumva în palat, având speranța că Tom va recunoaște încurcătura, dar zilele trec și ghinioanele se țin lanț. Toată această întorsătură urâtă a sorții se dovedește până la final o experiență din care cei doi băieți au multe de învățat. Prințul află cât de greu trăiesc unii oameni, cât de injuste, groaznice și anacronice sunt unele dintre legile instituite de guvernarea tatălui său, care între timp trece la cele veșnice. Își propune, ca rege, să facă o schimbare. Până atunci, cunoaște sentimentele de deznădejde și milă, își face un prieten de toată isprava. Simte pe propria-i piele foamea și durerea, înțelege limitele curajului și ale onoarei. Se pregătește, cu alte cuvinte, pentru o domnie adevărată, adică cea izvorâtă din noblețe sufletească, virtute și înțelepciune.

Tom în locul lui Eduard

Tom, pe de altă parte, resimte acut constrângerile și obligațiile pe care le aduce cu sine statutul unei persoane publice, dar are ocazia să pună în aplicare cunoștințele din cărți și să le desăvârșească. Are în compania sa oameni politicoși, bine pregătiți, dar calculați, dispune după bunul său plac de voința sa, devine încrezător în sine și carismatic. Trebuie să se confrunte în realitate cu propriile sale aspirații și să descopere că acestea au limite, să decidă ca un adevărat prinț ce este bine și ce este rău, pentru el și pentru țară. Cu alte cuvinte va dobândi responsabilitatea care decurge din libertatea de care dispune.

Din categoria celor mai iubite cărți pentru copii

Nenumărate sunt concluziile pe care le putem desprinde și noi, cititorii, de aceea sunt convinsă că romanul lui Mark Twain va ajunge direct la sufletul micilor cititori. Sunt sigură că fiecare dintre noi s-a gândit măcar o dată în viață la ce ar face dacă… Este una din ipotezele dezvoltate în carte.

Despre Mark Twain și opera sa am scris pe larg în recenziile la Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn. Sunt sigură că opera acestui scriitor clasic a fost, este și va fi pe placul celor mici și cuprinde unele dintre cele mai iubite cărți pentru copii din toate timpurile. Iată o situație ideală, când copiii împărtășesc gusturile adulților și invers. Captivantă, scrisă cu o simplitate seducătoare, cu eroi convingători, rețeta lui Mark Twain se aplică și în romanul Prinț și Cerșetor. În plus, paginile cărții sunt presărate cu situații comice și multe, multe aluzii ironice la adresa procedurilor și ocupațiilor de la curtea regelui, care vor descreții frunțile îngândurate ale cititorilor îngrijorați pentru soarta eroilor lor.

Teme și motive comune în romanele lui Mark Twain

Dincolo de lectura tonică specifică cărților lui Mark Twain, întâlnim și în cazul acestui roman temele și motivele prin care recunoaștem cărțile acestui autor: tema copilăriei, tema prieteniei, tema jocului, a relației tată-fiu, motivul cărților care hrănesc imaginația personajelor, al superstițiilor, al tatălui violent, abuziv. Ar mai fi de menționat și faptul că scriitorul își lasă și de această dată, fără remușcări, eroii să sufere pentru a învăța ceva, dar are prezența de spirit de a le sacrifica până la final doar orgoliul sau egoul. Nu, nu moare niciunul dintre ei, deși situația personajelor este mereu critică. Acestea supraviețuiesc egoului lor puternic, spre binele lor, și pentru că ținta lor nu e orișicare. Tom Sawyer intuiește cât de mult o va impresiona pe colega sa Becky cu un sacrificiu personal, Huckleberry Finn îi poate da dreptate lui Tom și îi poate cânta în strună doar pentru că acesta îi era tare drag. La fel se întâmplă și în cazul lui Eduard sau al lui Tom din Prinț și Cerșetor, când cineva le intră la suflet. În rest, îl simțim pe scriitor amuzat de orgoliul personajelor sale.

Chestiuni de conștiință

O temă predilectă în romanele lui Mark Twain revine, din punctul meu de vedere, și în cazul cărții Prinț și Cerșetor. Aparențele înșală, cunoașterea umană este limitată pentru că reperele ei nu sunt niciodată îndeajuns de juste, clare, însă conștiința este cea care trebuie să se arate superioară și face cunoașterea deplină. În același fel se face și trierea personajelor. Conștiința nu poate să excludă experiența nemijlocită și astfel apar decizii uluitor de corecte în situații limită. Acestea salvează onoarea personajelor și le apropie de cititor, pentru că de cele mai multe ori personajele-copii reacționează impecabil.

Tom Sawyer mărturisește un eveniment teribil la care a fost martor și salvează viața unui om bun, Huckleberry Finn nu poate pârî un negru fugar, Tom Canty nu poate să-și sacrifice mama de dragul celebrității. Sunt momente cheie în care personajele interiorizează situațiile prin care trec și nu își pot trăda logica propriilor trăiri, deci nu sunt nici lașe, nici trădătoare, nici impostoare. Consecințele faptelor lor par mărețe, dar în realitate se bazează pe sentimente umane profunde. Cred că Mark Twain își atinge prin acest procedeu scopul: acela de a ne transmite un mesaj etic puternic, într-un mod simplu precum un prieten, pentru că această intenție nu îi știrbește cu nimic nici dorința de a delecta ca un scriitor de mare talent.

Adulții din Prinț și cerșetor

Și pentru că vorbeam despre experiențe nemijlocite și conștiință, în cartea Prinț și Cerșetor apar și portrete bine conturate ale unor personaje-adulți. Repudiați, înfrânți, dar la polul opus din perspectiva conștiinței, sunt un preot, un pustnic și un soldat. Despre bunătatea preotului, nebunia călugărului și mărinimia soldatului Miles Hendon, viitorul conte de Kent, și isprăvile acestora în serviciul respectiv în deserviciul prințului rătăcitor vă las să citiți pe voi .

Câteva informații suplimentare despre roman

Mark Twain a publicat romanul Prinț și Cerșetor (The Prince and the Pauper) pentru prima oară în anul 1881, în Canada, și apoi în 1882, în Statele Unite, cu o dedicație pentru fiicele sale, Susie și Clara Clemens: „O poveste pentru tineri”. A fost primul său roman inspirat din istorie, plasând acțiunea la finalul domniei regelui Henric al VIII-a (1491-1547), într-o perioadă foarte aspră. Începuse să scrie Aventurile lui Huckleberry Finn și în acea perioadă citea intens istoria Angliei și a Franței. L-a marcat asprimea legilor din acele timpuri istorice și s-a gândit cum ar fi fost dacă acestea ar fi fost aplicate însuși regelui sau cum ar fi reacționat el dacă ar fi fost conștient cum îi afectează pe oameni. În același timp a avut în minte să pună în discuție faptul că aparențele înșală și totuși oamenii se lasă conduși de aparențe când îi apreciază pe ceilalți sau se raportează la ceilalți. Teme de altfel reluate și de alți scriitori. De exemplu, le regăsim dramatic dezvoltate mult mai târziu, în romanul lui John Boyne, Băiatul cu pijamale în dungi.