Titlul: Povești, amintiri, povestiri (conține Punguța cu doi bani)
Autor: Ion Creangă
Editura: Minerva
An apariție: 2019
Număr pagini: 350
Între 1875 și 1876, Ion Creangă continuă publicarea poveștilor în „Convorbiri literare”: „Punguța cu doi bani”; „Dănilă Prepeleac” și „Povestea porcului”.
Titlul operei simbolizează norocul de care a avut parte un cocoș, după ce a părăsit casa stăpânului; o punguță cu doi bani le-a schimbat viața celor doi. După părerea mea, „punguța cu boi bani” este ca o sabie cu două tăișuri: pe de-o parte poate aduce ghinion, dar poate fi și ca o „potcoavă” norocoasă.
Personajele poveștii sunt: un moș care avea un cocoș și o babă care avea o găină. Găina se oua de câte două ori pe zi.
Moșneagul poftind la ouă, îi cere femeii câteva, însă sufletul negru al acesteia o reține să-i dea, sugerându-i chiar, batjocoritor, să-și bată pasărea ca aceasta să-i ofere ouă. Omul se ia după gura femeii, iar după ce pasărea scapă din mâinile stăpânului, pleacă de acasă. Pe drum, norocul îi surâde, găsind o punguță cu doi bani. Tocmai în acele clipe, trăsura boierului întâlnește cocoșul, iar, la îndemnul boierului, vizitiul oprește și-i fură cocoșului punguța. Supărată pasărea nu se dă bătută și se ia după trăsură, strigând în gura mare: Cucurigu! boieri mari,/Dați punguța cu doi bani!.
Necăjit, boierul roagă din nou vizitiul să prindă pasărea și s-o azvârle în fântâna din apropiere. După ce ieși din fântână, cocoșul a pornit din nou pe urmele trăsurii, cântând același cântec. Ajuns acasă, boierul a rugat o babă să prindă musafirul nepoftit și să-l arunce în cuptorul plin cu jăratic. Nici jăraticul nu-l omoară pe „cucoș”, căci vărsă toată apa strânsă din fântână, stingând jăraticul.
Pasărea a scăpat cu viață și din nou a mers la geamul boierului, cerând-i punguța furată. Iar, cocoșul este luat și aruncat, cu gândul ca astfel va pieri. De această dată, este aruncat în cireada vacilor și a boilor. Scăpând de primejdie și de această dată, pasărea își reia vechiul obicei, mergând la fereastra boierului și cerându-i acestuia punguța cu doi bani. Un alt loc destinat pierzaniei păsării este haznaua cu bani. Scapă din nou și se duse iar la boier. Sătul de insistențele cocoșului, boierul cedează și-i dă acestuia punguța.
Văzând păsările din curtea boierului vitejia cocoșului, decid să-l urmeze, părăsind astfel traiul de până acum.
Ajuns din nou la casa moșneagului, pasărea îi aduce stăpânului numai bucurii și averi.
Invidioasă, baba îi cere moșului niște galbeni. Urmându-i exemplul, baba prinde găina și o bate. Pasărea pleacă de acasă, aducându-i stăpânei… o mărgică. Supărată, femeia își bate găina până o omoară, rămânând săracă, lipită pământului, în timp ce moșul era din ce în ce mai bogat.
Faptele nemaivăzute și nemaiauzite ale unui cocoș
Cocoșul este înzestrat cu grai omenesc, știind chiar să cânte: Cucurigu! boieri mari,/Dați punguța cu doi bani!
Ca să scape cu viață din fântână pasărea bea apa până o golește. Apoi, în cuptorul cu jăratic, pasărea toarnă apa înghițită din fântână; lichidul era într-o cantitate mare căci face și-o apăraie prin casă. Cocoșul înghițea la buhai, la boi, la vaci și la viței; până a înghițit el toată cireada. Altă dată, pasărea s-a hrănit cu toți banii boierului.
Elefantul ți se părea purece pe lângă acest cucoș.
Ajuns la casa moșneagului, pasărea scutură din aripi, eliberând animalele pe care le înghițise.
