Titlul: Râul de foc
Autor: Mary Jo Putney
Editura: Litera
An apariție: 2013
Număr de pagini: 368
Atunci când simțul estetic lucrează cu rafinament asupra mijloacelor noastre de percepție, arta ca atare ne impresionează, iar mesajul ei ne stimulează intelectul și ne atinge sufletul.
Citind cartea Râul de foc, am fost plăcut surprinsă să descoper că scriitoarea americană Mary Jo Putney, o autoare reprezentativă pentru genul romance, a găsit în artă și în subiectele artistice resurse literare deosebit de inspiratoare pentru cititor. În romanul Râul de foc, artele plastice depășesc cercul exclusivist al publicului inițiat și acompaniază, prin talentul scriitoarei, o scriere romantică adresată publicului feminin. Chiar și cititorii care nu se limitează la simple exerciții de seducție și la demonstrații erotice vor fi captivați de lectura cărții.
La granița din ceea ce se cuvine și ceea ce trebuie încălcat
Povestea tumultoasă de iubire dintre pictorii Rebecca Seaton și Kenneth Wilding, doi tineri plini de contradicții care respiră prin artă, dar nu trăiesc din sau pentru ea, este deopotrivă seducătoare, provocatoare și izbăvitoare, la granița fragilă dintre ceea ce se cuvine și ceea ce trebuie încălcat, dintre scandalos, senzual și plin de candoare. Rezumând în două cuvinte este pasiune pură.
Atmosferă de epocă cu plusuri și minusuri
Mary Jo Putney dispune de o recuzită de elemente care amplifică plăcerea lecturii. Eu m-am lăsat ușor convinsă chiar dacă nu pot fi întru totul de acord. Narațiunea este plasată la începutul secolul XIX, când se purta romantismul, corsetul, pictura de portrete, dar și marea artă a maeștrilor plastici, cu subiecte istorice și exotice.
Lumea neconvențională a artiștilor îi permite scriitoarei să atribuie protagoniștilor săi ipostaze comportamentale neconforme cu spiritul veacului XIX, mult mai apropiate în deziderate de spiritul epocii noastre. Ideile și atitudinile lor sunt însă mult prea îndrăznețe, nu se potrivesc cu realitatea societății în care evoluau europenii secolului XIX, o societate marcată de reforme, dar și de războaie, violență și rigiditate îndârjită. Lectura de epocă se îndulcește, devine suportabilă pentru cititorul din prezent, dar acumulează clișee motivaționale din cărțile genului romance: emanciparea femeilor, care în carte sunt independente financiar (personajele feminine fie dispun fie dobândesc banii necesari pentru a fi pe picior de egalitate cu partenerii lor bărbați), optica masculină este în roman influențată covârșitor de atitudinea unor femei puternice, agere la minte, instruite, dar neavând întotdeauna prea multe scrupule și virtuți. M-am simțit prea acasă, prea familiar în atmosfera secolului XIX și de aceea susțin că reconstituirea acelui veac de către o scriitoare contemporană și plasarea acțiunii acolo mi s-a părut mai degrabă un accesoriu fermecător, dar artificial, decât o explorare autentică, o dulcegărie mai degrabă decât o idealizare. O atmosferă prea călduță pentru gustul meu.
Personaje feminine atipice
Totuși mi-a plăcut că personajele feminine sunt în totalitate coborâte de pe piedestal, intrigă și seduc. Felul lor de a fi și de a se purta poate inspira paradoxal tocmai pentru că clatină din temelii tipare. Femeile din orice epocă sunt motivate să opteze pentru valori autentice: dragoste, curaj, sinceritate, originalitate.
Ce face lectura palpitantă
Un plus indiscutabil al cărții este suspansul. Acesta este croit în jurul unui personaj feminin de un farmec irezistibil, este întreținut cu măiestrie, bine dozat de la începutul cărții până la ultimul capitol. Suspansul face ca protagoniștii poveștii romantice să se întâlnească și să se îndrăgostească, dar și să intre în conflict. Povestea lor este pusă la încercare, ceea ce face lectura antrenantă și palpitantă.
Narațiunea pe scurt
În anul 1817, Kenneth Wilding, un tânăr de treizeci și trei de ani, își încheie activitatea militară începută după majorat și se întoarce acasă unde îl așteaptă o moștenire complicată. Iar între complicațiile pe care trebuie să le descurce imediat, cea mai îngrijorătoare este situația ipotecilor. Acestea au venit, după moartea tatălui său, la pachet cu moștenirea și depășeau cu mult valoarea proprietății Sutterton Hall din Bedfordshire, Anglia.
Cu alte cuvinte, al cincilea viconte Kimball, Kenneth Wilding, nu își putea permite, conform rangului, extravaganțe ci o slujbă modestă de secretar în serviciul lui Sir Anthony, unul dintre cei mai mari pictori ai Marii Britanii. În spatele acestei slujbe umile se ascunde de fapt o misiune de spionaj care devine cu totul captivantă după ce tânărul face cunoștință cu excentrica Rebecca Seaton, fiica pictorului.
Între cei doi se înfiripă legături nebănuite. Ies la iveală secrete bine păstrate până atunci, se deschid posibilități care le vor schimba dramatic viețile. Sentimente puternice – acceptare și refuz, pasiune și repulsie – alimentează povestea celor doi și întrețin motive de încântare pentru cititor, dar și polemica asupra deznodământului.
Starea de nesiguranță este generată de spectrul enigmatic al mamei protagonistei, frumoasa și temperamentala Helen Crosgrove Seaton. Memoria unei femei cu o personalitate complicată este încă vie. Un accident nefericit petrecut în Țara Lacurilor, unde familia Seaton avea o casă de vacanță la Ravensbeck, a curmat prematur viața frumoasei doamne. Durerea se resimte încă puternic în sufletele celor dragi. Ceea ce observă ochiul ager al spionului Kenneth Wilding este că soțul și fiica nu se pot resemna. Chiar dacă este îndrăgostit de Rebecca, Kenneth încearcă să își păstreze sângele rece și să vadă suspecți în toți cunoscuții lui Helen, mai ales în soțul acesteia, pictorul Sir Anthony, temperamental și capricios.
Din păcate pentru Kenneth, nu simțul dreptății îl impinge să afle adevărul ci un interes prozaic. Vă las să citiți și să aflați ce anume motivează acest personaj masculin hotărât, cu fizic provocator și cu suflet sensibil, și cum va reuși el în cele din urmă să se lase ghidat de dorința de a face dreptate și de a fi cu adevărat folositor nu doar lui cât și celorlalți.
Despre scriitoare
Mary Jo Putney s-a născut în anul 1946 în Upstate New York. Primul ei roman intitulat The Diabolical Baron a fost publicat în anul 1987. Mary Jo Putney este licențiată în literatură și design industrial și de aceea nu cred că sunt deloc întâmplătoare nici preocupările protagoniștilor din romanul Râul de foc (River of Fire, 1996) nici abundența în această carte a informațiilor din domeniul artelor vizuale. Până la momentul debutului literar a lucrat ca editor artistic al revistei londoneze The New Internationalist și ca designer, în California, iar apoi și-a dezvoltat o afacere ca graphic designer în Maryland. Cărțile scriitoarei sunt poziționate între cele mai bine vândute titluri în clasamentele New York Times, Wall Street Journal, USAToday sau Publishers Weekly. Majoritatea operelor se înscriu în literatura de dragoste cu subiect istoric, dar a publicat și romane în care elementele dominante sunt cele paranormale și fantastice. De asemenea publică povestiri și nuvele.
