Pădurea spânzuraților a fost cel dintâi roman al lui Liviu Rebreanu tradus într-o limbă străină (cehă – 1928). Opera a fost publicată de scriitorul român în anul 1922 şi s-a bucurat de un mare succes la public atât în timpul vieţii autorului cât şi după moartea acestuia, dovadă fiind numărul mare al ediţiilor şi al traducerilor. Ecranizarea, în viziunea regizorală a lui Liviu Ciulei, a obţinut la Cannes, în 1965, premiul pentru regie. (sursa: „Pădurea spânzuraţilor”, un roman complex – prefaţă de C-tin Negreanu la ediţia romanului apărută la Editura Albatros, Bucureşti, 1989).
Geneza romanului
Liviu Rebreanu a creat personajul Apostol Bologa din Pădurea Spânzuraților, inspirându-se dintr-un episod tragic din viața familiei sale. Personajul principal sau mai bine zis drama acestuia se aseamănă cu a fratelui său, Emil, spânzurat în anul 1917 și înmormântat la Ghimeș Palanca. Există pe mormântul acestuia epitaful: Aici odihneşte Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea Spânzuraților de Liviu Rebreanu.
În timpul elaborării romanului, al cărui moment de început a fost nuvela „Catastrofa”, scriitorul Liviu Rebreanu a aflat vestea despre decesul fratelui său: Câteva luni mai târziu, am aflat că un frate al meu, despre care familia mea credea că ar fi prizonier pe undeva prin Rusia, că acel frate al meu, student, devenit ofițer artilerist în armata austriacă, a încercat să treacă la români; a fost însă prins, condamnat și executat prin ștreang încă din anul 1917. Nu se știa nici localitatea unde a fost executat, necum împrejurările sau oarecari amănunte.
Numai după ce a scriitorul a reconstituit evenimentele și contextul care au condus la executarea fratelui său, itinerariul său în timpul războiului, printr-o deplasare în Transilvania, acesta a putut să cristalizeze o direcție clară pentru romanul său.
Totuși Rebreanu precizează: Apostol Bologa însă n-are nimic din fratele meu. Cel mult câteva trăsături exterioare și poate unele momente de exaltare, completând: În Apostol Bologa am vrut să sintetizez prototipul propriei mele generații. Șovăielile lui Apostol Bologa sunt șovăielile noastre, ale tuturor, ca și zbuciumările lui […] Numai un astfel de om putea să fie personagiul central al unui roman în care lupta dintre datorie și sentiment amenință să degenereze în frazeologie goală, patriotardă. („Pădurea Spânzuraților” – Un roman complex, Constantin Negreanu, prefață la ediția din 1989, Editura Albatros, București).
