Titlul: Roşu pentru totdeauna
Autor: Craig Russell
Editura: RAO
Număr pagini: 407
An apariţie: 2012
Nici bine nu a ajuns la serviciu, după scurta vacanţă petrecută cu Susanne pe plajă, căci Fabel, comisarul-şef de la Omucideri, a trecut direct la treabă, fiind pus în faţa unui nou caz: pe un şantier arheologic din Speicherstadt a fost descoperit un cadavru. Corpul aparţinea unui bărbat şi nu era un cadavru străvechi. Decedatul purta un sacou din mătase albastră, iar faţa-i era slabă, palidă şi schimonosită, brăzdată de şuviţe roase de păr blond. Ochii închişi îi erau adânciţi în orbite şi gâtul sfrijit părea prea subţire pentru gulerul încă alb al cămăşii. Pielea bărbatului arăta ca pergamentul, iar maxilarul ascuţit era întunecat la culoare, din cauza bărbii nerase. Din cauza faptului că bărbatul era atât de slab, stabilirea vârstei sale ridica mari dificultăţi, însă chipul şi barba nerasă sugerau că era vorba despre o persoană destul de tânără. Buzele îi erau uşor întredeschise, de parcă ar fi vrut să zică ceva, şi unul dintre pumni îi era încleştat, ca şi când ar fi vrut să apuce un obiect nevăzut.
O altă victimă, de data aceasta un personaj celebru, Hans-Joachim Hauser, un adept vocal al mişcării ecologice a fost găsit fără suflare în propria casă. La prima vedere, Kristina Dreyer este principalul suspect deoarece femeia a fost găsită în casa victimei, imediat după decesul bărbatului şi în timp ce încerca să cureţe locul faptei. În urma muncii sale, femeia a şters orice urmă, îngreunând astfel munca anchetatorilor.
În trecut Kristina săvârşise o crimă cu sânge rece chiar în locuinţa sa; cu ajutorul unui topor, femeia l-a măcelărit pe Ernst Rauhe, omul care-i făcuse viaţa un coşmar. Acum, în urma declaraţiilor Kristinei, reiese că aceasta nu l-a ucis pe Hauser, ea doar a găsit cadavrul în baie şi scalpul prins în cuie de uşa băii, iar obsesia pentru curăţenie a împins-o să facă ordine în locul în care a fost găsit trupul fără viaţă al bărbatului.
În timp ce Kristina se afla în arestul poliţiei, o altă victimă şi-a găsit sfârşitul într-un mod asemănător cu cea din urmă. Griebel, un om de ştiinţă a fost găsit fără viaţă în locuinţa sa de un prieten, în timp ce scalpul bărbatului era atârnat de unul dintre rafturi.
La locul celor două crime soldate cu decesul a doi bărbaţi şi cu scalparea acestora, anchetatorii nu au găsit probe solide care să-i ducă pe urmele ucigaşului în serie, decât câte un fir de păr în ambele cazuri. În urma analizării acestui mic indiciu, oamenii legii au constatat următoarele: Cele două fire au fost tăiate deodată, de pe acelaşi creştet – însă asta cu douăzeci până la patruzeci de ani în urmă.
Marea lansare a proiectului HafenCity a oferit publicului o mare surpriză; poate unii dintre voi se vor gândi la impactul acestui eveniment asupra publicului, ei bine, nu aceasta a fost sursa şocului ci găsirea trupului fără viaţă a lui Paul Scheibe, omul care a pus bazele acestui proiect, ascuns sub învelitoarea de pânză, de un alb imaculat.
Punctul de maximă tensiune este atins de scena în care Susanne şi Fabel întorcându-se acasă, din oraş, au descoperit un scalp omenesc prins cu bandă adezivă chiar pe fereastra locuinţei omului legii. Scalpul acesta provenea de la Schüler, singurul martor care-l văzuse pe criminal în noaptea în care a fost asasinat Hauser. Criminalul obsedat de scalparea victimelor sale este singurul personaj care a pătruns în aria personală a lui Fabel; acest lucru poate simboliza faptul că omul diavolului este cu un pas în faţa detectivului, dar în acelaşi timp, poate reprezenta şi faptul că asasinul este stăpân pe situaţie şi nimeni şi nimic nu-l poate speria.
Criminalul este pe urmele lui Fabel, analizându-i fiecare mişcare. După terminarea conversaţiei cu Herr Dorfmann, Fabel a urcat în maşina sa. Nici bine nu s-a aşezat pe scaunul şoferului căci acesta a primit un telefon. La capătul celălalt al firului era chiar el, omul pe care comisarul dorea să-l prindă, criminalul. „Frizerul din Hamburg”, porecla dată de presă ucigaşului, l-a informat pe omul legii că orice mişcare greşită îi poate aduce moartea deoarece în maşina lui Fabel se afla o cantitate mare de explozibil. Poate impactul acestei veşti nu era atât de mare ca cel în care criminalul îi trimite omului legii o poză cu fiica sa, semn că ucigaşul o cunoaşte şi poate să-i facă rău în orice clipă.
De-a lungul acestei anchete, soldate cu numeroase decesuri, Fabel a fost tentat de a se retrage din poliţie, luând în calcul demisia. Oare acesta chiar a vorbit serios?
Opera m-a dus pe multe piste, „acuzând” mai multe personaje că ar fi fost responsabile de crimă, însă rezultatul m-a luat prin surprindere. Cine s-ar fi gândit că un agent al poliţiei poate avea o relaţie cu acest psihopat, nebun după scalparea victimelor, fără să bănuiască ceva? Încă o dată scriitorul Craig Russell m-a surprins plăcut, m-a determinat să stau cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii, m-a încântat şi nu m-a dezamăgit nicio clipă. Recomand acest roman persoanelor însetate de acţiune şi fără probleme cardiace.