Titlul: Povești
Autori: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Povestea „Rumpelstiltskin” de Fraţii Grimm prezintă soarta vitregă a unui morar ce avea o singură fată. Cum traiul era greu, acesta a decis să meargă la împăratul ţinutului şi să-i spună că fata sa, singura sa avere, are darul de a transforma paiele în aur torcând.
Cum împăratul ţinutului era înnebunit după aur, nu a mai stat pe gânduri şi a cerut să îi fie adusă copila. Fata a fost încuiată într-o cameră plină cu paie şi cu un fus, având sarcina ca până a doua zi să le transforme în aur. În caz contrar aceasta urma să moară.
Speriată de sarcina pe care urma s-o îndeplinească, copila s-a pus pe plâns, până ce liniştea camerei în care se afla a fost spartă de glasul unui omuleţ. Acesta intrând în vorbă cu copila şi ascultându-i oful a decis s-o ajute; pentru ajutorul depus omuleţul urma să primească colierul de la gâtul fetei.
La răsăritul soarelui, împăratul şi-a făcut apariţia în camera fetei. Văzând rezultatul, inima i s-a umplut de bucurie şi nu a mai dorit să-i dea drumul fetei, ba chiar a mutat-o în altă cameră plină cu paie, obligând-o să le transforme şi pe acelea în aur.
Speriată şi îngrijorată pentru viaţa sa, copila s-a pus din nou pe plâns şi iar omuleţul şi-a făcut apariţia, decis s-o ajute. Pentru ajutor, fata i-a promis inelul de pe deget.
În dimineaţa următoare, împăratul văzând rezultatul nu-şi mai încăpea în piele de bucurie, dar tot nu era mulţumit aşa că a dus-o pe fată în altă cameră mai mare. Dacă şi paiele din această cameră le transforma în aur, împăratul urma s-o ia de nevastă.
Şi de această dată, omuleţul a făcut treaba în locul fetei, însă nu a primit nimic palpabil în schimb, doar promisiunea că i se va da primul născut. Cum fata nu credea în ruptul capului că va ajunge împărăteasă, aceasta a acceptat.
După această noapte, împăratul fiind mulţumit, s-a ţinut de cuvânt şi a luat-o pe fată de soţie. La un an după fericitul eveniment, tânăra a adus pe lume un copilaş frumos foc, însă a uitat complet de omuleţ şi de promisiunea făcută acestuia. Însă, la scurt timp, omuleţul a venit să-şi ia darul. Împărăteasa l-a rugat cu bogăţii, însă omuleţul nu a acceptat. Lacrimile fetei l-au îndurerat, determinându-l să se mai gândească, dându-i trei zile în care să-i afle numele. În cazul în care împărăteasa i-ar fi aflat numele omuleţului aceasta îşi putea opri copilul în continuare.
În prima şi a doua zi, omuleţul a venit, însă tânăra nu i-a putut ghici numele cu nici un preţ. În a treia zi, solul trimis de tânără în căutarea numelui a revenit, povestindu-i împărătesei întâmplarea surprinsă în mijlocul pădurii: un omuleţ cânta şi-şi striga numele. Imediat după sosirea trimisului şi-a făcut apariţia şi omuleţul. Tânăra i-a zis numele, surprinzându-l pe Rumpelstiltskin. Rămas fără cuvinte, acesta a lăsa copilul alături de părinţi, să-şi trăiască împreună viaţa frumoasă.
La finalul acestei lecturi putem trage următoarele concluzii:
- niciodată să nu zici că ţie nu ţi se poate întâmpla un anumit lucru; luând exemplul fetei de morar, aceasta nu a crezut în ruptul capului că va ajunge vreodată împărăteasă;
- să nu promiţi nimănui nimic atâta timp cât nu şti dacă-ţi poţi respecta angajamentul;
- puterea şi dragostea unei mame poate face lucruri nevăzute şi neauzite, care, pentru unii, par imposibile.
Iubiţi-vă părinţii! Pe curând!
