Titlul: Sarea în bucate
Autor: Petre Ispirescu
Editura: Eduard
Număr pagini: 16
An apariţie: 2017
Povestea „Sarea în bucate” de Petre Ispirescu prezintă soarta unui împărat şi a celor trei fiice ale sale. Acesta, într-o zi, o întreabă pe fata cea mare cum îl iubeşte; răspunsul nu a întârziat să apară şi astfel aflăm că tânăra îşi iubeşte tatăl ca mierea. Apoi a urmat răspunsul fetei mijlocii; aceasta îl iubea ca zahărul. În timp ce mezina îşi iubea părintele ca sarea în bucate (de aici şi titlul operei de faţă). Dacă răspunsurile fetelor mari l-au bucurat pe împărat, alinându-i sufletul, răspunsul celei mici nu s-a putut compara nici pe departe cu celelalte şi cu atât mai puţin nu l-a încântat pe împărat. Văzând aceasta că nici la surorile sale nu a găsit alinare, înţelegere şi susţinere, fata cea mică a hotărât să plece în lumea mare, avându-l aproape doar pe Dumnezeu.
Relaţia om-divinitate este pusă în prim plan în opera de faţă şi putem afirma că omul cu sufletul curat şi cu frică de Dumnezeu va câştiga foarte mult în viaţă, fapt susţinut şi de povestea mezinei din opera de astăzi.
În cele din urmă, tânăra a ajuns la poarta unui alt împărat, unde s-a angajat ca ajutor de chelăreasă. Timpul liber şi-l petrecea citind, ignorând bârfitului cu slugile.
Fata muncea cu spor şi se pricepea la toate. Cuvintele de laudă aduse la adresa acesteia au ajuns şi la urechile împărătesei care a dorit s-o cunoască şi chiar s-o ia pe lângă dânsa căci femeia avea bănuiala că tânăra nu provenea din neam prost.
Unde se ducea împărăteasa mergea şi ea; când se punea împărăteasa la lucru lucra şi ea. Apoi, lucrul ce ieşea din mâna ei era mărgăritar, nu altceva. Din toate, din toate, cuvintele cele înţelepte ce ieşeau din gura ei plăcu împărătesei mai mult decât orice. Ce să întindem vorbă multă! Ajunsese să fie nedespărţită de împărăteasă. O iubea împărăteasa ca pe copilul ei.
Împărăteasa şi împăratul aveau un fiu, ce a fost luat de tată şi dus la război de unde s-a întors rănit. De îngrijirea lui s-a ocupat atât mama sa cât şi fata, ajutoarea împărătesei. Încetul cu încetul fiul împăratului a început s-o iubească pe fată ca pe sora lui.
Simţindu-se vrăjit de bunătatea fetei, fiul împăratului i-a dezvăluit mamei sale că dânsul ar vrea s-o ia de soţie pe fata din casa lor. Cum aceasta era bună, blândă, cuminte, cinstită şi vrednică, mama băiatului a acceptat, însă mai aveau de trecut un obstacol, şi anume părerea împăratului.
Logodiră deci împăratul şi împărăteasa pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei şi hotărâră şi nunta.
La nuntă, fata a cerut să fie invitat un anumit împărat, adică tatăl său, dar fără să spună cuiva de legătura dintre ei.
Bucatele pentru acest împărat au fost pregătite chiar de fata sa doar cu miere şi zahăr fără pic de sare. Vă puteţi închipui dragi cititori ce gust aveau bucatele împăratului şi cum a primit acesta bucatele de care s-a atins mai mult din respect decât de bunăvoie căci erau prea dulci şi fără gust.
În cele din urmă, povestea împăratului şi a fiicei sale a ieşit la lumină, cei doi s-au iertat reciproc şi au continuat petrecerea în mare veselie şi bucurie.
Şi încălecai p-o şa, şi v-o spusei d-voastră aşa.
Şi încălecai p-o lingură scurtă, să trăiască cine ascultă.
Şi mai încălecai p-un fus, să trăiască şi cel ce-a spus.
