Titlul: Scrisoare de dragoste, Ed. mov
Autor: Mihail Drumeş
Editura: Grupul Editorial Art
An apariţie: 2015
Număr pagini: 432
În anul 1938 vede lumina tiparului romanul „Scrisoare de dragoste”, (Editura Universul), al treilea roman al lui Mihail Drumeş. Acesta are ca punct de plecare nuvela titulară din volumul de debut.
Personajul narator Dinu Gherghel (Ivar) a cunoscut suferinţa şi greutăţile vieţii încă din copilărie; tatăl său s-a prăpădit în războiul din 1916, iar mama sa era tare bolnavă: Ea, deşi n-are nici patruzeci de ani, s-a gârbovit, arată ca o femeie bătrână. Suferă de inimă, de stomac, de plămâni. Vai de zilele ei! Parcă toate bolile şi-au dat întâlnire în trupul ei firav! În aceste condiţii, traiul de zi cu zi se îngreuna văzând cu ochii: Leafă nu primeşte de nicăieri […] Noroc că oamenii din sat ne mai întind o mână de ajutor, fiecare după putere. Dar nici ei n-au de unde. Odată, ţin minte, o săptămână întreagă ne-am hrănit cu pâine făcută din tărâţe.
Moartea tatălui i-a adus orfanului elev în clasa a cincea la Liceul „Carol I” din Craiova o bursă de stat (ca orfan de război). Preţul acestor bani era unul foarte mare, şi anume viaţa unui om.
Amintirile îl pândesc la orice pas pe Dinu căci nu poate uita umilinţa din ziua în care trimis la boieroaica Elencu după un ciur de făină, aceasta l-a izgonit. De atunci, în sufletul tânărului s-a cuibărit o ură fără margini pentru toţi ce aveau vreo legătură cu Apelevienii. Aşa se explică de ce naratorul nu-l avea la inimă pe colegul său Relu şi de ce-şi dorea cu orice preţ să-l întreacă la învăţătură, umilindu-l.
După terminarea liceului, tânărul nostru se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, deşi se trăgea din tată-n fiu de învăţător; această nouă etapă a vieţii îl desparte de Relu care pleacă la Paris să-şi continue studiile.
Mâna destinului i-o scoate în cale pe Anda (Ghiocela), o frumuseţe răpitoare; tânăra mergea la Piteşti, în timp ce naratorul mergea la mama sa, la Apelevi, din cauză că era tare bolnavă. Vagonul unui tren a fost lăcaşul binecuvântat al întâlnirii celor doi.
După această primă întâlnire, drumurile celor doi s-au intersectat din nou, la cinema, iar de acum, întâlnirile acestora au sporit, fiind primele semne ale începutului unei relaţii de iubire.
Încercările eşuate ale naratorului de a avea mai mult decât o relaţie cu Anda, îl pun pe acesta pe gânduri şi astfel trage concluzia: se va căsători cu această tânără senzuală din dorinţa de a fi a lui trup şi suflet. Astfel, eroul nostru îşi jertfeşte burlăcia pentru o noapte de amor.
La nunta celor doi au venit în jur de 60 de persoane, în general tineri. Un amănunt, la prima vedere puţin cam bizar, mi-a atras atenţia în mod special; un invitat a decis să adune vârstele nuntaşilor şi astfel a obţinut 1934, chiar anul în care a avut loc fericitul eveniment. Această coincidenţă să fie un semn de alarmă pentru tinerii însurăţei?
Ziua de 1 aprilie accentuează firea şi sufletul Ghiocelei; aceasta dă dovadă de un suflet viu, vesel şi plin de resurse. În această zi închinată păcălelilor, tânăra soţie îi lasă soţului său o scrisoare şi se face nevăzută. Din conţinutul scrisorii reiese că ea se desparte de Ivar. Această afirmaţie este susţinută şi de faptul că toate hainele femeii lipseau din casă. În timp ce Dinu fierbea de furie, Anda privea totul din ascunzătoarea sa şi se amuza copios. În cele din urmă, tânăra este descoperită din cauza râsului şi astfel eroul nostru a luat plasă, căzând în capcana întinsă de scumpa lui soţie.
Firea hazlie şi copilăroasă a Andei nu s-a oprit doar la o boacănă, astfel firul nebuniilor a continuat. Punând la cale un plan măreţ, având-o complice pe slujnica lor, tânăra îşi trimitea singură flori spre groaza soţului gelos. Acest nou plan se baza pe faptul că astfel Ivar se va gândi numai la ea, ocupându-şi astfel toate ungherele minţii.
Imaginaţia tinerei nu are margini. Oare ce a simţit sărmanul soţ atunci când, la insistenţele Andei, a consimţit să se îmbrace ca servitorii şi să iasă în oraş, ori când, în loc să ajungă la cinema, au nimerit la Ploieşti. Cu toate acestea cireaşa de pe tort vine la urmă, după întoarcerea de la Iaşi, eroul nostru găseşte în fosta sa casă alţi chiriaşi, în timp ce soţioara sa locuia tocmai pe strada Popa Savu.
Aceste farse au menirea de a alunga monotonia şi tristeţea din sânul tinerei familii, făcând din fiecare zi una specială şi de neuitat.
Din dorinţa de a divorţa de Ghiocela ca să aibă cale liberă spre inima dar mai ales spre averea unei fete de neam, fata maestrului Apelevianu, Dinu recurge la un plan de joasă speţă, în viziunea mea, şi anume se sfătuieşte cu Relu şi iau împreună decizia ca acest vechi prieten să-i facă Andei curte. La început jocul celor doi bărbaţi merge ca pe roate, Relu se ţine de promisiune şi-i face avansuri Andei, însă frumuseţea tinerei soţii îl farmecă într-atât de mult încât Relu îşi pierde cumpătul şi-i dezvăluie acesteia înţelegerea cu Dinu. Surprinderea celor doi amanţi, îl înfurie pe Ivar atât de mult încât sare la gâtul complicelui. Gestul său scoate la iveală gelozia soţului înşelat, dar şi adevărata iubire; deşi nu vrea să recunoască, Dinu îşi mai iubeşte soţia şi încă cât.
Din această experienţă neplăcută Anda se alege cu un subiect bun pentru viitorul său roman, o poveste bazată pe realitate şi ruptă chiar din viaţa sa.
Încă o lovitură grea primeşte Anda; femeia care a crescut-o şi care a învăţat-o ce înseamnă o familie s-a stins din viaţă. În aceste momente grele, Relu – ispita, i-a fost alături, oferindu-i un cuvânt de îmbărbătare şi o mână de ajutor.
După divorţ, ambii foşti soţi Gherghel încep o nouă viaţă la braţul altei persoane: Anda alături de Relu Apelevianu, în timp ce Dinu se căsătoreşte cu Jebs, fata mult visată, bogată însă nu prea frumoasă.
Dragostea pentru fosta soţie se transformă într-o obsesie care-i roade inima şi sufletul; o vede pe Anda în tot ceea ce-l înconjoară şi-o compară la orice pas cu actuala consoartă. Dorind cu orice preţ să trăiască din amintiri, Dinu recurge la gesturi hilare, doarme în aşternuturile folosite în timpul mariajului trecut, închiriază fostul apartament în care dragostea lor s-a consumat. Cireaşa de pe tort o reprezintă citirea romanului Arivistul semnat de nimeni alta decât de Anda Brădeanu. Între coperţile acestui roman se ascundea toată dragostea tinerilor Ivar şi a Ghiocelei, din ziua întâlnirii din tren şi până… la moartea personajului masculin.
În situaţia dată, Dinu şi-a minţit atât fosta cât şi actuala soţie, însă cel mai grav lucru este faptul că s-a minţit singur, alungând adevărata dragoste pentru aur şi bani.
Răzbunarea iubirii îi loveşte din plin pe Dinu şi pe Jebs, care pierd lupta cu viaţa, stingându-se în plină tinereţe şi succes.
Factorii care l-au împins pe Dinu să-şi tragă un glonţ în cap ar putea fi următorii: Anda va deveni mamă, purtând în pântec copilul lui Relu, omul pe care eroul nostru nu l-a avut la inimă niciodată; sau faptul că fosta sa soţie l-a rugat să renunţe la duel (cei doi bărbaţi urmau să se bată pe viaţă şi pe moarte), ameninţându-l cu o armă, armă ce i-a luat mai apoi ultima suflare.
Mi-a plăcut enorm de mult că Anda şi Dinu s-au sărutat de nenumărate ori în noaptea ultimei vizite, ceea ce înseamnă că Dinu a părăsit lumea păstrând încă vie sărutarea şi gustul buzelor fostei soţii veşnic iubite.
Scriitorul Mihail Drumeş este avocatul personajelor sale căci acesta le judecă pe fiecare conform greşelilor, bune sau rele, săvârşite de-a lungul firului narativ. Mi-a plăcut, îmi place şi-mi vor plăcea scrierile semnate de Drumeş. Le recomand tuturor iubitorilor de lectură!
