Titlul: Soluția coliniarității. Contrapunct
Autor: Bianca Nemeș
Editura: Risoprint
Număr de pagini: 112
An apariție: 2020
„Ești damnat să creezi. O singură realitate pe persoană, ce transcede iluzia imaginarului și se așază în varianta vieții.” – Bianca Nemeș, Soluția coliniarității. Contrapunct
Căutarea fericirii ca expresie a echilibrului interior este o temă în tendință printre cei care gândesc și scriu. Un subiect mult prea personal ca să-l facem cunoscut și totuși mult întrebuințat în domeniile umaniste, și când spun mult mă gândesc la stadiul nostru uman actual, în care ca posesori a multe și mult simțim încă un neastâmpăr natural, instinctiv, vânătoresc, vigilent, într-un cuvânt sănătos, dar căruia nu-i mai recunoaștem rolul stimulator – e la urma urmei doar un instinct. Tocmai acest impuls natural împinge în fața noastră un ne contestatar și astfel simțim firesc, dar aparent total nejustificat, nemulțumire, iritare, revoltă, uneori din te miri ce sau în deplină revărsare a confortului și bunăstării.
Ce-i de făcut?
E natural să ne întrebăm ce-i de făcut și întrebarea să fie recepționată în mintea scriitorilor, artiștilor, celor cu profesii umaniste, a psihoterapeuților și să se reflecte tot mai mult în scrisul și activitatea lor.
Mă tem să nu ajungă și acest subiect să ne angajeze cu o încă obligație în plus de îndeplinit pe agenda unor task-uri zilnice asemănatoare cu cele de la job. Să nu-l anesteziem, cu alte cuvinte. Aș vrea mai degrabă să ne preocupe, să ne pasioneze precum o carte deschisă, să ne stârnească curiozitate și să ne redeschidă gustul spre explorare și reflexie. Accentul să cadă altfel spus pe căutare și nu pe fericire, ca rezultat.
Ei, la granița dintre aceste temeri ale mele și speranțe deopotrivă, m-am întâlnit de curând cu o carte și cu un autor autohton, tânăr și autentic. Fiindcă e tânăr l-am bănuit că și-a făcut conștiincios temele și da, cartea are la final o biografie, care arată nu etalarea cunoștințelor din teama de a nu o da în bară, ci care sporește nota de autenticitate. Pentru că într-adevăr un tânăr autor care azi vrea ca ceea ce scrie să se situeze autentic la granița dintre filozofie, psihologie, matematică, artă, spiritualitatate se vede nu responsabilizat în plus, pentru că se pare ca oricum a crescut cu preocupări și lecturi în această direcție, ci mai degrabă copleșit de o moștenire prea mare.
Soluția coliniarității
Bianca Nemeș a găsit însă o cale inedită prin simplitatea ei de a se exprima autentic, iar calea o răsplătește până la final cu o soluție personală, dar din nevoia de comunicare, teoria ajunge și la cei care sunt în căutare de ceva. Soluția coliniaritătii. Pare mult prea sofisticat? Deloc. E de fapt un fel de întâlnire. Ne simțim prea plini, prea îndestulați de la material, la spiritual, depersonalizați, atunci nu avem decât sa recreăm, să personalizăm, să refacem din tot ce avem ceva original, pentru că în creativitate ne întâlnim cu divinitatea, cu reflexele sănătoase ale vieții, ne putem întâlni cu adevărat cu noi înșine și cu ceilalți. Impulsul creativ restabilește pulsul vital.
Bianca Nemeș ne dă o întâlnire, ne scoate la o plimbare cu tot cu nemulțumirile noastre care nu ne dau pace. Dar știți prea bine, plimbarea în vremurile noastre se cam face pe alei amenajate, comune și accesibile si atunci ea ne scoate mai bine zis din plimbare, de pe aleile și străzile cunoscute ale celor mai mari aspirații ale omenirii, ale celor mai elevate teme de gândire și sisteme de valori, fără a stârni vreo revoluție, ci doar din dorința de a ne face atenți, prezenți, receptivi la clipa noastră, la prezentul nostru, la sansa noastră unică de exprimare, astfel încât să nu pierdem momentul, să apreciem corect timpul, să ne punem întrebări, să simțim aerul proaspăt de munte, mirosul divin al florilor de pe pajiștile alpine chiar și pe aleea monotonă din parcul nostru bine îngrijit.
Dar înainte de toate autoarea ne descoperă rezistența și ne împuternicește inocența.
Ne simțim asemeni unui vas spart în bucăți? Ei bine, să ne lăsăm așa, mici particule dispersate într-o multitudine de clipe, în căutatea acelei clipe din care putem porni în uimitoarea călătorie spre noi înșine, spre universul nostru interior – soluția coliniarității, și, de aici, spre marea întâlnire cu viața – restabilirea pulsului vital, pe care de fapt îl căutăm.
Dacă avem încă capacitatea de a ne întreba, într-o etapă în care omenirea pare a primi totul de-a gata, e bine. E primul semn că suntem bine, dar nu e și tot ceea ce contează. Bianca Nemeș se asigură, nu lasă nimic la voia întâmplării, pentru că întrevede cu claritate un risc nebănuit: întrebarea ca uniformă îngrijit croită după o dogmă care o dirijează, nu ca atribut al ființei umane care o înnobilează. Obligația naște revoltă, încrâncenare, pe când inocența dă naștere celor mai spectaculoase posibilități. Deci să nu ne întrebăm doar de dragul de a ne întreba, că așa ni se tot recomandă mai nou, sau și mai rău ca să obținem ceva, cu încrâncenare și ambiție, ci să ne întrebăm cu inocența copiilor care abia ce termină un de ce că vor să înceapă un altul. Aici intervine misiunea scriitorilor și a cititorilor prezentului, din felul cum ne comportăm în fața întrebărillor începe misiunea noastră.
35 de momente de reflexie
Călătoria din volumul Soluția coliniarității. Contrapunct de Bianca Nemeș cuprinde 35 de momente reflexive ce dau viață celor 35 de teme ale cărții. Ele circumscriu și reinterpretează în manieră proprie teme ale spiritualității: timpul, adevărul, iubirea, existența, rațiunea, fericirea, arta, binele și răul, divinul etc. și investighează psihicul uman, sondează metodic, matematic, în formule interdisciplinare, printre atâtea terorii din care suntem alcătuiți, pentru a găsi soluții pentru sufletul fiecăruia. Este în fapt o demonstrație matematică, o matematică ce nu exclude lirica poetică, sensurile conotative ale cuvintelor, introspecția psihologică, determinările sociale, interogația filozofică.
Verbul „citesc” la persoana I, primul cuvânt din carte așezat sub tutelarul A cunoaște, m-a făcut să mă întreb de ce? De ce citesc, în loc de scriu. „Pentru că citim aceleași cuvinte, dar cu rezonanțe diferite.”, mi-a replicat autoarea.
Așa că am adunat mai multe impresii, observații și notițe legate de această carte, dar le voi păstra doar pentru mine, tocmai pentru a vă permite să rezonați diferit de mine, ca să fiu în spiritul textului. Vă pot încredința că nu e o lectură ușoară, dar noutatea te frapează, te intrigă și în cele din urmă te motivează. Lucrarea este cu certitudine un studiu, se bazată pe analiză și cercetare, pe lecturi și referințe metodice, cu precădere din domeniul psihologiei, dar sensibilizează, ceea ce echivalează cu o trezire la viață, înainte de a obiectiva, înainte de a oferi soluții, posibile răspunsuri ca finalite a unui studiu. Mai mult decât atât, exprimarea ideilor preia caracteristicile textelor artistice, le împrumută jocul subversiv al contradicțiilor, formele metaforice de exprimare, trăsăturile lirice, chiar dă naștere unor cuvinte – de pildă, demiurgie, măcelătoare, nimănuiului – dar nu creează un univers ficțional, nu e roman, poveste sau poezie, nu e ficțiune. Originalitea constă în viziunea autoarei despre rolul atribuit în carte acestor împrumuturi, utilizându-le, din punctul meu de vedere, nu ca mijloace expresive, care să înfrumusețeze, ci ca instrumente de cunoaștere și cercetare egale ca valoare celor analitice. Un demers curajos, la care putem rezona diferit decât ne-am obișnuit, prin analiză, creativitate, sensibilitate, un demers care seduce, fără a subjuga sau intimida, pentru că lasă libertate cititorului, bizuindu-se pe el ca partener de dialog, de la prima întrebare, la ultima pe care autoarea i-o adresează, precum o invitație: „Lumea ta a fost creată sau nu a fost?” Căutarea fericirii, vindecarea, vă așteaptă și pe voi să le creați nu înainte să citim și să rezonăm diferit la pasajele care mi-au plăcut mie cel mai mult din carte:
Proiectează-te în forme, în simțuri, în emoții și vei descoperi voalul fremător al posibilităților, al ecoului șters de banalitate și fluidizare a plăcerilor trecătoare. Ceea ce pornește din tine desparte, din prima clipă, tăcerea nonexistenței. (p. 13, Pasaj senzorial)
Trebuie să ne lăsăm cuprinși de iubirea divinității, să fim buni, măcar să încercăm, să fim cuprinși de entuziasmul că putem schimba răul în bine, deoarece dacă nu începem cu propria existență, de ce ne-am aștepta ca totul să se schimbe în bine? Ar trebui să apreciem cee ace suntem, într-o clipă totul poate să dispară. (p. 14, Timp perceptual)
Deții posibilități multiple, dar nu știi ce să alegi ca să nu greșești. Crezi că există a singură variant corectă, un singur răspuns, dar nu îți pui întrebările potrivite pentru momentul în care te afli. Există un singur răspuns potrivit pentru tine în marea de întrebări a pesoanei care ești.
Nu te opri niciodată să te întrebi și să creezi ceea ce descoperi că este potrivit pentru tine. (p. 49, Contur)
Începi să disperi crezând că nu ai fost făcut dintr-un întreg, dispus pe parcurs, ci ți-au lipsit mereu părți vitale pentru a putea supraviețui. […]
Poți șlefui fiecare piesă pentru a se integra în imaginea conturului tău. Există doar o piesă ce se potrivește fără spații, dar o poți crea tu. Încercarea și eroarea îți oferă șansa să descoperi întregul, totalul ce ești din nimicul ce ai fost. (p. 51, Piese – tema 18, preferata mea).
Despre autoare
Soluția coliniarității. Contrapunct este cartea de debut a Biancăi Nemeș, pe care a publicat-o în anul 2020. Reprezintă, după cum ne declară chiar tânăra autoare, dorința ei de a inspira, prin cuvinte și emoții, cu scopul reîntregirii ființei în total.
Absolventă a Facultății de Matematică și Informatică și studentă la Facultatea de Psihologie din Cluj- Napoca, Bianca Nemeș se arata dornică să îmbine latura analitică a domeniului studiat, cu cea artistică, să aducă un plus de valoare cititorilor prin descoperirea soluției de către fiecare în parte, procesul fiind înfățișat în lectura de față.
