Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Ciubotarul şi minunile din atelierul său
Povestea „Spiriduşii” de Fraţii Grimm ne prezintă soarta unui ciubotar. Omul nostru trecuse prin atâtea greutăţi şi suferinţă încât nu-i mai rămăsese decât puţină piele pentru o singură pereche de încălţăminte. Cum nu avea ce face, bărbatul a croit pielea de cu seară, pentru a o avea pregătită pentru a doua zi, apoi s-a pus la culcare cu sufletul împăcat.
În ziua următoare, când tocmai se pregătea de muncă, ciubotarul a observat că ghetele erau gata făcute şi rânduite cu mare grijă. Analizându-le bărbatul a constatat că ghetele erau croite bine, fără greş, că nici măcar o mică împunsătură nu era dată pe-alături, de parcă ar fi ieşit din mâna dibace a unui meşter talentat.
Nu a trecut mult timp de la această întâmplare că în dugheana omului nostru a intrat un muşteriu. Clientul fiind atras de perechea de ghete cea nouă, a oferit meşterului o sumă mai mare decât de obicei. Cu banii obţinuţi, omul nostru a putut să-şi cumpere piele pentru alte două perechi de ghete. Le-a croit şi pe acestea de cu seară, şi ce să vezi, în dimineaţa următoare ambele perechi de ghete erau făcute. Muşteriii nu au întârziat să apară nici de această dată. Iar banii au venit la omul nostru din ce în ce mai mulţi. Atât de mulţi încât ciubotarul a putut să-şi cumpere de această dată piele pentru patru perechi de ghete.
Şi pe acestea le-a găsit făcute a doua zi de dimineaţă. Şi din acest moment, mereu minunile s-au ţinut de dânsul, ceea ce croia de cu seară, găsea în dimineaţa următoare gata făcut, iar în scurt timp a ajuns un om avut.
În căutarea adevăratului ajutor
În seara de ajun, omul nostru a croit câteva perechi de ghete, iar pe când se pregătea să se culce, i-a mărturisit nevestei sale că ar vrea să stea de veghe în noaptea aceea pentru a descoperi persoana care le oferă mereu ajutor în facerea ghetelor.
Femeia a fost de acord cu bărbatul său, astfel că ce doi au aprins o lumânare după care s-au ascuns într-un colţ al odăii, după nişte haine.
Pe la miezul nopţii, şi-au făcut apariţia doi omuleţi, goi-goluţi aşa cum au venit pe lume şi tare drăguţi de-ţi venea să-i mănânci. Musafirii, aşezându-se la masa de lucru, s-au pus pe treabă, împungând cu sula, să coasă şi să bată cu ciocanul. Munceau micuţii cu o aşa viteză încât cizmarul nu-şi mai putea lua ochii de la dânşii şi nu s-au oprit din treabă până nu au terminat toată munca.
Roata s-a întors
În ziua următoare femeia, mai hotărâtă ca niciodată, i-a mărturisit soţului său gândurile sale măreţe. Văzându-i pe omuleţi dezbrăcaţi şi drept recompensă pentru ajutorul oferit, femeia s-a gândit să le facă vizitatorilor săi câte ceva de îmbrăcat: câte o cămăşuţă, o pereche de ciorapi, un scutec şi chiar câte o pereche de ghetuţe. Auzind dorinţa nevestei sale, omul nostru a fost de acord.
Seara, în locul pielii croite, oamenii noştri au lăsat darurile pe omuleţi după care s-au ascuns pentru a le surprinde musafirilor reacţia la vederea cadourilor. După ce şi-au făcut apariţia, omuleţii au fost încântaţi de darurile găsite pe masa de lucru, apoi le-au probat, fiind fericiţi şi cântând: Nu suntem noi, oare, dichisiţi frumos?/ Cizmari să rămânem, la ce-i de folos?”
Apoi, micuţii au început să joace de bucurie şi să ţopăie. Au ţopăit şi s-au învârtit până au ieşit pe uşă, iar din noaptea aceea nu şi-au mai făcu apariţia pe la casa omului nostru. Roata s-a întors, iar ciubotarului îi mergea din ce în ce mai bine, având parte numai de noroc şi fericire, iar pe ce punea acesta mâna, parcă puneau şi spiriduşii, ajutându-l la nevoie.
Minunile există, însă trebuie doar să închidem ochii şi să păşim în lumea poveştilor acolo unde binele tronează, iar fericirea şi iubirea sunt peste tot, fapt pentru care, dragii noştri cititori, vă invităm să urmăriţi categoria „Ca-n poveşti” de pe blogul nostru. Garantăm, vă veţi simţi din nou copii, plutind pe aripi de vis.
