Titlul: Suflete captive
Autor: Dama de treflă
Editura: Bookzone
An apariție: 2020
Număr pagini: 224
Volumul Suflete captive de Dama de Treflă cuprinde cinci poveşti neobişnuite surprinse de ochiul vigilent al naratoarei, poveşti inspirate din viaţa de zi cu zi.
ŢI-AM ADUS FLORI!
Cornel şi Ileana s-au cunoscut pe când aceasta avea 17 ani. Era frumoasă şi învăţa bine, însă situaţia sa familiară, cu un tată care bea tot ce muncea şi cu o mamă care nu se descurca singură, a împins-o să se căsătorească cu Cornel, un bărbat cu şapte ani mai mare ca ea. Bărbatul lucra ca mecanic şi câştiga destul pentru a-şi întreţine familia. La 20 de ani, Ileana a devenit mamă, aducându-l pe lume pe Andrei. Băieţelul era singura alinare a femeii atunci când soţul său venea beat acasă şi îşi vărsa nervii pe tânără. Vânătăile de pe corpul acesteia îi aminteau iar și iar de supremaţia şi puterea lui Cornel.
Viaţa pe care o ducea Ileana nu-i era pe plac, dar ce să facă, nu avea liceul terminat, nu avea nicio calificare, casa era a lui Cornel şi îl mai avea şi pe Andrei.
În pragul iernii, Andrei avea nevoie de geacă şi de ghete noi. Îndrăzneala femeii de a-i cere bărbatului bani pentru nevoile copilului a costat-o scump pe aceasta. Animalul de bărbat după ce a pierdut tot salariu la jocurile de noroc, s-a năpustit să-şi bată soţia cu pumnii şi cu picioarele până a lăsat-o ca pe o cârpă pe jos. După bătaia soră cu moartea dată Ilenei, Cornel a încercat să-şi împace soţia cu flori, cu trei garoafe, toate albe.
Scăparea femeii abuzate din calvarul pe care îl trăia zi de zi a fost George, fostul ei coleg de liceu, pe care l-a revăzut întâmplător pe stradă. Acesta i-a dat imboldul de care avea nevoie, încurajând-o că există viaţă şi departe de Cornel.
Mucurile de ţigară străine, găsite de Cornel în scrumiera din bucătărie l-au orbit. Bărbatul şi-a lovit soţia fără milă, mizând pe faptul că o depravată ca ea trebuie să moară. Şi băieţelul celor doi a fost abuzat în acea seară blestemată. Gândul că poate muri, lăsându-şi pruncul în grija unui beţiv, i-a dat putere Ilenei. Femeia a luat un cuţit și l-a înfipt în gâtul soţului, provocându-i moartea.
Din acea clipă, durerea Ilenei şi a lui Andrei a luat sfârşit. Doi ani mai târziu, femeia s-a pus pe picioare, cunoscând o altă viaţă departe de calvarul în care a trăit mai bine de zece ani.
LEGAT DE DOUĂ FUSTE
Dorel are 26 de ani, este un băiat muncitor, cu serviciu şi casă, dar fără noroc la însurătoare. Avea trăsături frumoase şi muşchii conturaţi de la spartul lemnelor. Băiatul locuia cu Niculina, mama sa.
La îndemnul celei care i-a dat viaţă, Dorel a mers la discotecă cu alţi doi prieteni, hotărât să cunoască fete. Zis şi făcut. Alina a fost prima reprezentantă a sexului frumos cu care tânărul a dansat în discotecă şi cu care a schimbat câteva vorbe.
Tânărul era băiatul mamei, care nu ieşea din cuvântul femeii şi care evita discuţiile contradictorii cu apropiaţii. Atunci când se făceau glume pe seama lui, Dorel prefera să tacă, până într-o zi când a pus piciorul în prag, câştigând respectul colegilor de şantier. Această schimbare în comportamentul tânărului a venit după ce nea Gheorghe l-a sfătuit să nu mai fie fătălău, să nu mai stea după fusta mamei ci să aibă un cuvânt de spus, să dea cu pumnul în masă acolo unde e cazul.
Relaţia dintre Dorel şi Alina a ajuns şi la urechile Niculinei. Femeia nu şi-o închipuia nici moartă noră, pe cea pe care un sat întreg o considera târfă.
Alina a rămas gravidă, însă nu era copilul lui Dorel. Cu toate acestea, tânărul a luat hotărârea de a se căsători cu viitoarea mamă doar pentru a-i oferi un tată pruncului. Cei doi s-au mutat împreună în casa lui nea Gheorghe și au pus nunta la cale. Alina avea însă alte planuri. Într-o zi, tânăra şi-a făcut bagajele şi a plecat la cel cu care rămăsese însărcinată. Din acea clipă, viaţa lui Dorel a revenit la normal, iar întrebarea: Ia zi, mă, Dorele, tu când te-nsori? nu își găsise un răspuns cert.
O SĂ FIE BINE!
Radu se trage dintr-o familie modestă; mama sa era casnică, iar tatăl muncea într-o fabrică de conserve, câştigând puţin peste minimul pe economie. Familia tânărului nu avea bani mulţi, dar avea multă iubire ceea ce îi ţine uniţi pe membrii acesteia.
Ca orice adolescent, Radu s-a simţit atras de Maria, colega sa de clasă şi fată de doctori. Înarmându-se cu mult curaj, adolescentul a invitat-o la o cafea. Fata a acceptat, dar ce să vezi. După ce Radu i-a dezvăluit faptul că o place, Maria a afirmat că ea pe Cristi îl plăcea.
Dacă voia să o câştige pe Maria, dacă voia ca ea să-l aleagă pe el, trebuia să scape de sărăcie.
Soluţia lui Radu de a scăpa de sărăcie a venit imediat: la doar 16 ani, protagonistul nostru s-a angajat ca ajutor de mecanic.
Mama tânărului era grav bolnavă, avea nevoie de un transplant hepatic, un procedeu medical scump pe care familia lui nu şi-l permitea.
Lipsa banilor l-a îndemnat pe Radu să nu mai frecventeze cursurile, să muncească mai mult şi chiar să accepte să fure.
În foarte scurt timp viaţa tânărului se schimbase radical; mama sa urma să facă un transplant, tatăl băiatului, fiind donatorul grefei, Maria îi era iubită, avea bani pentru tratamentul mamei, însă el era un hoţ.
La ultimul jaf, într-un amanet, adolescentul a scăpat ca prin urechile acului de oamenii legii. Întâmplarea care l-ar fi putut aduce după gratii a fost şi cea care l-a determinat să se întoarcă la vechea viaţă şi să uite de metodele uşoare de făcut bani. Avea un viitor în faţă, viitor ce trebuia clădit prin muncă cinstită.
O VIAŢĂ TRĂITĂ ÎN LANŢ
Viaţa lui Azorel era una simplă care se rezuma la lanţ. Avea treisprezece ani, primea de două ori pe zi câte o bucată de pâine, în timp ce apă, mai rar. Adesea se întâmpla să treacă câteva zile până cineva îşi amintea de el şi îi aducea apă. Singura bucurie a bătrânului patruped era seara, deoarece iubea stelele şi le privea cu drag. Şi cu Sabina, fata stăpânilor, se înţelegea bine. Era singura care îl mângâia şi care îi dădea mâncare mai bună. Pe tânără, câinele o aştepta credincios să vină două zile pe săptămână, acasă, de la şcoală.
Într-o zi, Nelu, stăpânul lui Azorel, a adus în curte un căţel negru căruia toţi îi dădeau atenţie chiar şi Sabia. Atenţia pe care o căpătase nou-venitul l-a supărat nespus de mult pe Azor, frângându-i sufletul.
După ce dihorul omorâse două găini şi mutilase o raţă, căci câinele nu mai auzea bine deci nu mai putea da de ştire, Nelu l-a pus într-un sac, pe care l-a legat cu o sârmă, abandonându-l cu tot cu câine pe un câmp. Aceasta era mulţumirea stăpânilor după treisprezece ani de credinţă adusă lui Azorel.
Salvarea patrupedului a fost ciobanul moş Mitică care găsind sacul mişcând pe câmp i-a desfăcut sârma, eliberând astfel animalul. Deşi ciobanul părea un om bun, care îi oferise lui Azor mămăligă şi o mângâiere, animalul a decis să o caute pe Sabina, prietena sa. Zis şi făcut. Orientându-se după instinct, câinele a pornit la drum.
Ajuns din nou în curtea în care a slujit ani la rând, Azor a fost primit de Sabina şi de mama acesteia cu bătaie, pietre şi multă umilinţă. Câinele era din nou alungat din curtea pe care o numea acasă.
Povestea lui Azor nu se încheie aici, însă vă las pe voi să descoperiţi continuarea.
PE VREMEA FLORILOR DE TEI
Ultima istorisire a volumului Suflete captive prezintă povestea lui Ştefan şi a Sandei, doi bătrânei care au convieţuit împreună 56 de ani. Aveau doi băieţi, realizaţi care la rândul lor aveau copii şi nepoţi. Cei doi s-au căsătorit din iubire, ea fiind cea mai frumoasă fată din sat. Viaţa le-a demonstrat că nu se pot baza pe absolut nimeni, iar dorul pentru persoana iubită îţi poate lua minţile. Doar parfumul florilor de tei, le-a mai rămas, parfum care le aminteşte mereu de ziua în care s-au cunoscut.
Nu se poate descrie în cuvinte farmecul celor cinci poveşti prezentate de Dama de Treflă, poveşti care sensibilizează orice suflet. Deşi se citesc uşor, limbajul utilizat fiind unul comun, banal, mesajul operelor este demenţial. Te atrage în vraja sa, determinându-te să îţi doreşti să descoperi mai mult şi mai mult. Singurul defect al acestei cărţi este faptul că este prea scurtă, aş fi vrut mai multe poveşti prezentate căci încă nu m-am săturat.
Pe blogul nostru puteţi găsi prezentările şi altor opere semnate de Dama de Treflă. Spor la citit!
