Romanul „Tandreţe” de Tami Hoag prezintă o poveste de dragoste extrem de palpitantă, cu două personaje având temperamente total diferite: el mult prea dur şi pustiit în suflet, în timp ce ea, o tânără sensibilă şi frumoasă. În această carte dragostea este adeseori umbrită de tentaţia puterii, care îi determină pe protagoniştii cărţii să recurgă la orice doar ca să deţină faimă, respect şi bani.
Serena Sheridan se afla în căutarea unui ghid care s-o conducă prin mlaştină până la tabăra bunicului său, Big Giff. În acea zi, numai un ghid era liber, iar acesta era nimeni altul decât Lucky Doucet, un bărbat chipeş care ar putea pune pe jar inima oricărei femei.
Serena fusese căsătorită timp de patru ani cu un coleg, tot psiholog. La început, relaţia celor doi fusese una obişnuită, bazată pe prietenie şi preocupări comune, însă timpul îi îndepărtase unul de altul pe cei doi, iar în final despărţirea se simţea ca ceva necesar, despărţire ce s-a şi realizat până la urmă, în condiţii civilizate.
După divorţ eroina se mai angajase şi în alte relaţii, însă niciunul dintre parteneri nu a fost capabil s-o facă fericită, împlinită.
Apelativele folosite de Lucky (dulceaţă, lady, chère etc) pentru a se adresa frumoasei Serena pot fi interpretate în două feluri şi anume: în primul rând cu ajutorul lor bărbatul vrea să-şi arate respectul, admiraţia, buna creştere şi poate iubirea faţă de o necunoscută venită din lumea bună, dar pe altă parte pot fi privite ca piese dintr-o armură în spatele căreia se ascundea un om dur, fără frică de Dumnezeu şi cu un temperament rece, neîmblânzit.
În spatele fizicului şi a senzaţiei de teamă pe care o răspândeşte în jur, Lucky ascunde un suflet nobil, al unui artist încercat de viaţă şi prieten cu necazul. Bărbatul avea o cameră întreagă dedicată doar picturii, de jur-împrejur, pe toţi pereţii şi oriunde se putea privi se găseau pensule, tuburi de vopsea şi tablouri. Analizându-i picturile se putea descoperi în creator un om bun, cu un suflet cinstit, care-şi iubea locul în care trăia, iubea mlaştina cu tot cu vieţuitoarele ei. Duritatea pe care dorea bărbatul să i-o arate Serenei avea un singur scop, şi anume s-o ţină pe aceasta departe de el căci în trecut mai căzuse pradă farmecelor lui Shelby (sora geamănă a Serenei) iar după, fusese aruncat ca un gunoi.
Pe de altă parte, plecarea lui Gifford (Big Giff), bunicul Serenei, în mlaştină ascundea o realitate dură pentru el; Shelby împreună cu soţul său, Mason, doreau să vândă Chanson du Terre cu orice preţ. Celor doi banii le luaseră minţile în aşa hal încât luaseră în calcul varianta de a-l declara incompetent pe bătrân numai ca totul să meargă ca pe roate şi să vândă plantaţia. Serena însă se dovedeşte a fi un obstacol în calea uşoară spre obţinerea banilor.
Incendiul, sechestrarea Serenei toate aceste evenimente nedorite ar putea avea o legătură cu sora sa geamănă şi cu Mason, cumnatul său? Aceştia, Shelby şi Mason, erau îndeajuns de lacomi încât să recurgă la jocuri murdare doar ca să vândă plantaţia? Răspunsurile la aceste întrebări le aflaţi doar lecturând romanul autoarei Tami Hoag.
