Titlul: Tatuatorul de la Auschwitz
Autorul: Heather Morris
Editura: Humanitas fiction
Număr de pagini: 312
Acțiunea romanului Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris debutează în luna aprilie a anului 1942, atunci când Lale, alături de alți bărbați, se află într-un vagon de vite care îi va duce spre o destinație necunoscută pasagerilor. Toți acești călători au în comun frica, tinerețea și religia, sunt evrei, și se gândesc la un singur lucru: sacrificiul lor le va ține familia în siguranță.
În vagonul ticsit, tinerii nu pot să șadă, darămite să se întindă. Toaleta este asigurată de două găleți.
Deținuții ajung în cele din urmă la Auschwitz.
Aici, le sunt luate bagajele, hainele sunt schimbate cu uniforme și ghete militare rusești, sunt puși să facă duș cu apă rece și sunt tunși. Dintre toate acestea, nimic nu se compară cu faptul că tinerii sunt tatuați cu un număr de identificare. Lui Lale i-a revenit numărul 32407.
Cei care nu se supuneau ordinelor se puteau bucura de o moarte liniștită, fiind împușcați și scutiți de chinul și suferința care se anunțau.
După ce a fost la un pas de moarte, Lale primește din partea lui Pepan, oferta de a fi Tätowierer. Cum în acest lagăr suferința și moartea domneau, a-i tatua pe nou-veniți pare cea mai bună alegere pentru Lale, așa că trece la treabă, cu speranța că va fi un supraviețuitor și va putea ieși într-o bună zi din acest loc dur și malefic, dominat de oameni fără suflet.
Printre atâtea lucruri greu de imaginat și suportat, Lale găsește oportunitatea de a fi atras de prizoniera 4562. Dorința tânărului de a o cunoaște mai bine pe fata cu privirea pătrunzătoare și luminoasă merge într-atât de mult încât Lale îi trimite tinerei bilete prin intermediul lui Baretski. Pe fata care i-a furat inima și gândurile eroului nostru o cheamă Gita.
Având ca bază a educației zicala „Cel care salvează o viață salvează lumea întreagă”, Lale își riscă propria viață pentru a aduce un strop de bucurie în sufletele deținuților și ale deținutelor prin intermediul diferitelor alimente speciale precum ciocolata sau cârnații. Metoda prin care protagonistul poate obține aceste bunătăți este secretul său. Îl veți putea afla și voi, citind opera de față.
Episodul cel mai greu este cel în care protagonistul află că iubita sa este grav bolnavă. În numele iubirii, Lale face rost de medicamentele care o vor pune pe picioare pe cea care l-a fermecat.
În aceste lagăre ale suferinței, zilnic erau aduși bărbați, femei și copii. Cei mai puternici trec cu greu și cu mare chin testul supraviețuirii, fiind înfometați, slăbiți, iar unii primind în plus tratamente groaznice, cum ar fi tăierea boașelor.
După trei ani petrecuți în lagăr, tânărul nostru revine acasă, acolo unde nimic nu mai este la fel: gardul din fața casei părintești a dispărut, florile, care cândva emanau parfum și gingășie, acum sunt năpădite de buruieni, iar dintre toți ai casei doar sora sa Goldie se poate bucura de prezența lui Lale.
Cele două suflete tinere și comune au trăit o poveste de viață în vremuri neobișnuite, însă au învățat că iubirea poate prinde contur oriunde, chiar și într-un lagăr al morții. Această iubire curată și frumoasă îi va uni până dincolo de moarte și îi va ajuta să depășească orice obstacol al vieții, căci numai împreună au cunoscut suferința, bucuria și revederea.
Cele două personaje dau dovadă de multă ambiție și curaj, întruchipând renașterea. După evadarea din lagărul morții au puterea de a depăși această perioadă cenușie a vieții, de a lupta pentru un viitor în doi, formând o familie în adevăratul sens al cuvântului. Iubirea lor este unică și pură datorită altruismului din sufletul lor. În concluzie, această carte va fi citită și de următoarele generații pentru simplul fapt că este impresionantă și profundă! Lectură plăcută tuturor!
