Titlul: Trei surori
Autor: Heather Morris
Editura: Humanitas
An apariție: 2022
Număr de pagini: 432
Menahem Meller avea trei fete: Livi, Cibi și Magda. Ca un părinte protector, care își iubea copilele și care le dorea doar binele, bărbatul le chemă la el, cu o zi înainte de a fi supus unei intervenții chirurgicale care să-i scoată un glonț din gât, și le rugă să-i promită că întotdeauna vor avea grijă una de cealaltă, că se vor ajuta și nu vor lăsa pe nimeni și nimic să le despartă.
Promisiunea ce dă putere
Menahem a murit pe masa de operație din cauza unei sângerării greu de controlat. Rămasă văduvă și cu trei odrasle, Haia a primit sprijin și ajutor din partea tatălui său, dar și a fratelui. Livi, în vârstă de numai 15 ani, a fost convocată să lucreze pentru germani. De cum a auzit această veste, Cibi s-a decis să-și însoțească sora mai mică oriunde era nevoie și să o protejeze, așa cum i-a promis tatălui lor.
Cu valijoarele în mână, Livi și Cibi se îndreptară spre sinagogă, locul de întâlnire al tinerelor cu Garda Hlinka. După o noapte petrecută în sinagogă, cele două fete însoțite de altele de vârsta lor au pornit de la gară spre Auschwitz.
O realitate crudă
Ajunse aici, tinerele au făcut cunoștință cu o realitate crudă. Imaginea unui bărbat, care descoperind o cutie goală de sardele îi lingea uleiul, a îngrozit-o pe Cibi și o determină să-și încurajeze sora să mănânce orice, pietre, cuie, doar pentru a supraviețui.
Cibi a primit numărul 4560, în timp ce Livi a fost identificată sub cifrele 4559.
Fetele erau repartizate, alături de alte prizoniere, la adunatul și căratul cărămizilor din casele care odinioară reprezentau adăpost sigur și confortabil pentru unele familii.
Cibi știa să scrie frumos și corect ceea ce i-a adus sarcina de a ține evidența prizonierelor. Cu alte cuvinte, zilnic trebuia să noteze numele și numărul noilor deținute și să le taie de pe foaie pe cele absente.
După un timp, surorile au fost mutate la Birkenau, au fost repartizate în Kanada, locul unde bunurile deținuților erau sortate. Aici, au avut ocazia să o revadă pe Gita, buna lor prietenă.
De la sortarea hainelor și a altor obiecte, Cibi a început să lucreze ca funcționară a ofițerului. Fata trebuia să bată la mașina de scris inventarul obiectelor din Kanada.
Dragostea de soră
Dragostea de soră și promisiunea făcută tatălui lor s-au probat în momentele în care boala le-a lovit pe rând pe fete. Una pe alta s-au îngrijit și s-au protejat pentru a scăpa cu bine din lupta cu microbii care puseseră stăpânire rapid pe trupurile slăbite.
În 1944, la doi ani după plecarea lui Cibi și a lui Livi, Garda Hlinka a avut misiunea de a aduna toți evreii, fără barieră de vârstă. Acum, în aceste condiții, atât Magda, cât și mama celor trei fete și bunicul acestora erau în pericol. A sosit timpul să fie adunați cu toții.
Pe drum, Magda a fost despărțită de mamă și de bunic; fata și-a continuat călătoria singură, până a ajuns la… Birkenau.
În ziua în care Cibi a împlinit 21 de ani, tânăra află că Magda a fost văzută în lagăr de o cunoștință comună. La câteva zile după sosirea Magdei, trenul de vite i-a adus și pe bunicul și pe mama fetelor, dar situația lor era diferită.
Din Polonia, acolo unde se afla lagărul Auschwitz, surorile au ajuns în Germania. În noua locație, au luat-o sub aripa lor protectoare pe Eva, o copilă de 10-11 ani.
Libertate
Când speranța eliberării era aproape stinsă, ziua cea mare a sosit: prizonierii au fost din nou liberi să facă ce vor, inclusiv să se îndrepte spre localitățile natale.
Reîntoarse în casa copilăriei, surorile supraviețuitoare sunt întâmpinate de un necunoscut. Acum, după război locuința lor era casă pentru familia bărbatului și pentru cei doi copii ai acestuia alături de soție.
În aprilie 1947, Cibi se mărită cu Miska.
Cele trei surori alături de fiul și soțul lui Cibi au ajuns în Israel, acolo unde intenționau să-și contureze noi vieți.
Prin ochii mei
La finalul acestei lecturi, am fost impresionată de afecțiunea pe care și-o poartă cele trei surori, dar și de dragostea lor pentru mama și bunicul. În cele mai frumoase momente din viața de după lagăr, surorile nu au ezitat să-i aducă în discuții pe cei dragi, simțindu-le prezența alături de ele.
Un alt detaliu care dă putere acestei povești este promisiunea făcută tatălui; fetele nu pot uita de acest jurământ și-l urmează cu sfințenie chiar dacă ajung în lagărul morții. Și după eliberare, promisiunea rămâne valabilă, cele trei surori rămânând mereu unite. Numai moartea le-ar fi putut rupe legământul.
