Titlul: Prințul fericit și alte povestiri (conține Un prieten devotat)
Autor: Oscar Wilde
Editura: Cartex
An apariție: 2018
Număr pagini: 174
Șoarecele de apă ieșind din ascunzătoarea sa, surprinde lecțiile de înot, oferite de mama-rață odraslelor sale. Pornind de la grija pe care un părinte o poartă copiilor, Șoarecele și Rața au aprins o discuție la care s-a alăturat și Mierloiul cu nararea unei povești pline de învățătură.
Hans, eroul poveștii istorisite de pasăre, avea o grădină minunată, în care creșteau cele mai frumoase flori ale lumii; acesta avea mulți prieteni, însă Hugo – morarul cel gras – se deosebea de ceilalți; era un om plin de idei nobile și un așa-zis prieten devotat al eroului.
Hans, tot anul, era fericit și o ducea bine, însă, pe timpul iernii, fericirea sa dispărea: florile i se uscau, de hrană ducea lipsă, mânca doar câteva nuci ori prune uscate, iar Morarul nu-l vizita deloc și nici nu-i dădea puțină făină, chiar dacă avea hambarele pline cu saci pentru păstrat.
Morarul, auzind că Hans are nevoie de o roabă, căci o vânduse pe a sa iarna trecută din lipsa banilor, i-o promise pe-a lui, cea veche și uzată. De-a lungul vremii, împrumutarea roabei deveni un pretext pentru morar; acesta se folosea ori de câte ori avea nevoie de micul Hans ori de serviciile acestuia: îi ceru un coș plin cu flori, îi ceru să meargă la târg și să-i vândă un sac de făină în locul său, să repare acoperișul de la moară, chiar cu scândura lui Hans, și să meargă cu oile la păscut, neglijând în tot acest timp grădina sa cu flori.
Într-o noapte furtunoasă, Morarul bătu la ușa lui Hans, rugându-l să meargă la doctor, să-l anunțe că fiul său căzuse și se lovise la cap: Hans, ca un prieten devotat ce-i era, nu mai stătu pe gânduri și porni la drum înfruntând furia naturii. Și-a dus misiunea la bun sfârșit, însă, la întoarcere, s-a rătăcit. Trupul său neînsuflețit a fost găsit a doua zi de niște ciobani.
Note personale
Dintre cei doi, Hans se dovedește a fi un prieten devotat (a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba, a se dedica), în timp ce Morarul își urmărește doar interesele sale, nepăsându-i de soarta celuilalt.
Morala acestei istorioare este: o prietenie devotată se bazează pe fapte concrete și nu pe vorbe-n vânt, iar persoanele implicate trebuie să aibă aceleași principii și interese, niciodată urmărind realizarea scopurilor personale printr-o relație de prietenie.
Mai puteți citi pe blog recenzii la alte două povești de Oscar Wilde Prințul Fericit și Privighetoarea și trandafirul.
