Titlul: Prințul fericit și alte povestiri (conține Uriașul cele egoist)
Autor: Oscar Wilde
Editura: Cartex
Număr pagini: 176
Titlul „Uriașul cel egoist” enunță calitățile fizice și sufletești ale protagonistului – gigantismul și egoismul (trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine).
Povestea „Uriașul cel egoist” se deschide prin prezentarea grădinii Uriașului, locul de joacă preferat al copiilor după terminarea orelor de curs. Vizitele școlarilor se făceau fără știrea gazdei deoarece acesta era de șapte ani în vizită la prietenul său, Căpcăunul.
Uriașul se întoarce acasă și surprinde copiii pe proprietatea sa; înfuriat îi alungă pe școlari după care, ridică un zid înalt de jur-împrejurul grădinii și plasează o tăbliță cu mesajul „INTRAREA OPRITĂ”.
Mesajul plin de răutate al Uriașului a oprit chiar și pătrunderea primăverii cu tot alaiul său de frumusețe pe proprietatea acestuia; aici doar Zăpada, Grindina, Crivățul și Frigul poposiseră chiar dacă, în locurile vecine grădinii, Primăvara era în toi.
Stând trist în patul său, căci Primăvara nu-i vizitase grădina, Uriașul aude glasul dulce al unei mierle și sare iute la geam s-o vadă mai bine, căci știa că micuța pasăre vestește vremea bună, iar cântecul său nu-l mai auzise de ceva vreme. Însă, mare-i fu mirarea când zări câte un copil în fiecare pom, păsărele cântând și zburând de veselie și o mulțime de floricele zâmbind la Soare; numai dintr-un colț al grădinii iarna nu plecase. Aici, un copilaș se chinuia să urce-n pom însă nu reușea. Dându-și seama că egoismul său nu-i aduce nimic bun, Uriașul decide să-l ajute pe micuț, să se cațăre în pom.
Proprietarul grădinii îi oferă micuțului o mână de ajutor în cățărarea sa pe crengile pomului, și-n schimbul faptei sale mărețe primi de la prunc un sărut. Dându-și seama de greșeala făcută, Uriașul demolează zidul și astfel, locul preferat de joacă al școlarilor este lăsat liber.
În zilele următoare școlarii veneau în grădina Uriașului și se jucau, însă copilul ajutat de Uriaș să se urce-n pom, nu-și făcea apariția. Era copilul pe care proprietarul îl iubea cel mai mult deoarece era primul și singurul care-l sărutase vreodată.
Într-o iarnă grea, puterile îl lăsară pe erou, însă, copilașul lui preferat îl vizitează din nou, în același loc al grădinii. Cu ultimele forțe, gazda fuge în întâmpinarea musafirului, care-l răsplătește pentru sufletu-i bun cu un loc în Grădina Raiului.
Trupul neînsuflețit al Uriașului a fost găsit de copii, în după-amiaza aceea, sub pomul înflorit.
