Titlul: Vrăjitoarea din Portobello
Autor: Paulo Coelho
Editura: Humanitas
An apariţie: 2014
Număr pagini: 284
M-am declarat şi încă susţin faptul că sunt o fană a scriitorului brazilian Paulo Coelho; romanul „Vrăjitoarea din Portobello” a venit ca un semn divin pentru liniştea sufletului meu şi astfel i-am mai acordat autorului o bilă albă şi admiraţia fără margini pe care i-o port.
Povestea „Vrăjitoarei din Portobello” nu este prezentată aşa cum a văzut-o scriitorul, ci este prezentată prin ochii celor care au cunoscut-o pe Atena. Scriitorul a transcris şi a prezentat lumii întregi ceea ce a aflat, ce i-a fost povestit. Pentru mine una este ceva nou.
Părinţii adoptivi îi spuneau Sherine Khalil, în timp ce majoritatea oamenilor o cunoşteau sub numele de Atena (provenit de la zeiţa înţelepciunii, a inteligenţei şi a războiului). Aceştia nu au putut avea niciun copil aşa că au decis să adopte unul, astfel cuplul nefericit a ajuns în România, mai exact în Sibiu, la un orfelinat. După minute bune petrecute printre sărmanii prunci, doamna Samira R. Khalil a pus ochii pe o fetiţă de ţigancă care i-a şi devenit prunc şi un eventual sprijin la bătrâneţe.
Atena s-a căsătorit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea doar nouăsprezece ani, iar soţul său Lukas Jessen-Petersen, douăzeci. Din dragostea celor doi a prins viaţă Viorel. Numele băiatului are rădăcini româneşti ceea ce demonstrează că mama lui nu şi-a uitat originile şi nu le-a renegat. Micuţul nu s-a bucurat mult timp de căldura familiei, căci părinţii săi au divorţat, el rămânând cu mama sa.
Andrea McCain, de meserie actriţă, afirmă despre eroină că-şi dorea enorm să trăiască, dar să şi danseze, să iubească, să vadă lumea şi să strângă oameni în jurul ei. A fost în stare să-i seducă bărbatul Andreei. Trăia o viaţă dură, flirtând la orice pas cu pericolul.
Atena a fost atât Fecioară, Martiră, Sfântă cât şi Vrăjitoare, când de fapt trebuia să-şi aleagă o singură ipostază, dintre cele patru, conform mărturiei lui Deidre O’Neill (cunoscută ca Edda).
Ritualurile ţinute de Atena linişteau sufletele a zeci de oameni şi tot atâţia erau dornici să ia parte la aceste întâlniri. Atena era primită de susţinători cu flori, aplauze iar la final rămânea să dea autografe. Devenise un model, o zeitate, iar cuvintele ei erau lege. Cu toate acestea, presa vedea totul ca pe o minciună, iar Atena era judecată şi etichetată aspru. Ameninţările aduse la adresa ei şi a familiei ei au obligat-o să lase un testament audio în care să povestească tot; acest testament a fost înregistrat de Heron Ryan (ziarist) omul care o iubea ca femeie.
Sherine sau Atena, fiecare o va numi după bunul plac, sfârşeşte într-un mod tragic: fusese găsit cadavrul Sherinei Khalil, Vrăjitoarea din Portobello. A fost asasinată cu brutalitate în Hampstead.
O admir pe Atena pentru foarte multe lucruri, însă voi menţiona doar câteva, pe restul vă las să le descoperiţi singuri. Este un model pentru noi toţi căci a luptat şi a arătat lumii întregi că şi o ţigancă din România poate ajunge cineva, poate strânge bani, mulţi bani, din muncă cinstită (ocupaţia sa era de agent imobiliar); şi-a apreciat şi respectat părinţii adoptivi şi a luptat ca o leoaică pentru binele copilului său. M-a impresionat enorm faptul că-şi lua după ea pruncul indiferent de locul unde mergea şi nu de puţine ori, Viorel îi adormea în braţe. Această grijă putea izvorî din propria ei soartă – ca nu cumva băieţelul să ducă lipsa mamei, aşa cum a simţit-o ea. Atena se poate numi o mamă eroină şi o femeie puternică!
