Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Povestea „Vulpea și calul” de Frații Grimm debutează prin prezentarea norocului unui fermier de a avea un cal credincios cu care și-a făcut treaba o viață întreagă. Cum nimic nu este veșnic pe această lume, animalul și-a pierdut din puteri, căci povara bătrâneții i s-a așezat în spate. Nerecunoscător fermierul a decis să alunge animalul căci nu-i mai servea la nimic.
Gestul omului este unul fără asemănare, calculat și meschin, pe potriva unui suflet mic și profitor: atâta timp cât animalul i-a fost de folos, l-a ținut pe lângă dânsul, iar apoi, când bătrânețea și-a făcut simțită prezența, omul a decis să alunge bietul animal. Și cum alungarea de acasă ar fi fost prea puțin un lucru, bărbatul îi pune și o condiție imposibilă sărmanului cal: în cazul în care calul va prinde și-i va aduce un leu omului, numai atunci acesta mai poate păși și sta în curtea stăpânului.
Necăjit calul își pleacă capul în pământ și pornește pe drumul care duce în pădure. Aici, bietul suflet fără stăpân întâlnește o vulpe căreia îi povestește cele întâmplate. Când te aștepți mai puțin, atunci îți surâde norocul; așa s-a întâmplat și cu eroul nostru: vulpea, contrar reputației, s-a înduioșat de soarta calului și a decis să-l ajute să prindă leul din apropiere, iar pentru asta, calul trebuia să se prefacă mort. În timp ce calul se prefăcea a fi mort, cumătra roșcată s-a ocupat personal ca planul să dea roadele dorite: a legat de coada calului piciorul leului, iar la semnalul ei armăsarul a luat-o din loc cu tot cu prada sa, adică cu leu cu tot.
Și uite așa calul și-a îndeplinit și această sarcină față de stăpân, arătându-i astfel loialitate, respect și credință până la moarte. Nici omul nu a rămas stană de piatră în fața eroismului de care a dat dovadă calul și a decis să-l păstreze și să-l îngrijească până când moartea îi va separa.
