Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Când vine vorba doar de o pisică…
Într-o pădure s-a întâlnit o pisică cu o vulpe. Văzând-o, pisica şi-a spus în sine: Vulpea e deşteaptă foc şi pe toate câte se petrec pe lume le ştie, că doar i s-a dus vestea de asta şi se bucură de renume!. După care, i s-a adresat roşcatei pe un ton prietenos, semn că vrea să schimbe cu aceasta câteva vorbe. Prima întrebare venită din partea pisicii a fost: ce mai faceţi? urmată de: Cum vă mai merge? Cum vă descurcaţi în vremurile astea grele?!…
Înainte de a răspunde, vulpea a măsurat-o din cap până-n picioare pe sărmana felină, analizând situaţia şi posibilitatea de a-i răspunde sau nu. În cele din urmă şi-a călcat pe suflet şi i-a răspuns bietei pisici. Răspunsul cumetrei roşcate a fost plin de jigniri: „neroado”, „prăpădito”, „vânător de şoareci”, „Maţe-Goale”. Acest limbaj denotă că vulpea se crede mai tare ca orice fiară din pădure şi dacă stă de vorbă cu vreo vietate mai micuţă asta înseamnă că se înjoseşte.
Cum le mai știe vulpea pe toate
Deşi a fost insultată, pisica a răspuns cu modestie, afirmând că ştie decât un singur meşteşug şi anume acela când este fugărită de câini, ştie să se urce în pom, scăpând astfel cu viaţă din faţa primejdiei.
Auzind un aşa răspuns sincer, vulpea nu a întârziat să mai adauge ceva, şi anume lauda de sine. Aceasta a afirmat mândră că ea stăpâneşte peste o sută de meşteşuguri şi pe deasupra, mai deţine şi un sac plin cu viclenii. Faptul că pisica deţine decât un meşteşug de apărare, a determinat-o pe cumătra vulpe să se ofere s-o ajute pe pisică şi s-o înveţe cum să scape de câini. Oare vulpea chiar are intenţii bune cu biata pisică?
În acel timp, prin zonă tocmai ce şi-a făcut apariţia un vânător cu patru ogari după dânsul. De cum l-a zărit, pisica a făcut ce ştia mai bine: s-a urcat în copac, ascunzându-se tocmai în vârf unde ramurile şi frunzişul se împleteau în aşa fel că o ascundeau de minune.
Când s-a simţit în siguranţă, pisica a strigat la vulpe, îndemnând-o să-şi dezlege sacul cu şiretlicuri. Dar ce să mai facă, pentru că era prea târziu. Ogarii o prinseseră şi o ţineau bine ca nu cumva să le scape.
– Ei, coană vulpe – dădu iarăşi glas pisica – vezi c-ai rămas de căruţă cu toate cele o sută de meşteşuguri ale matale?! … Dacă te-ai fi priceput să te caţeri în copac, aşa cum am făcut eu, ai fi scăpat cu pielea întreagă, da’ de-acum încolo, nu prea cred c-o să mai avem prilejul să stăm la taifas!…
Morala
În urma acestei poveşti comice, dar și triste în ceea ce priveşte soarta vulpii, am dedus morala că lauda de sine nu este niciodată bună, mai bine să te laude cei din jur, căci ei vor ştii întotdeauna să-ţi aprecieze adevăratele valori şi puteri. O altă învățătură pe care am extras-o este faptul că degeaba ştii o mulţime de lucruri dacă nu-ţi sunt de folos într-un moment tensionat, aşa că este mai bine să stăpâneşti câteva, dar care să te scoată din multe belele.
Acestea fiind zise, mă retrag, nu înainte de a vă reaminti că pe blogul nostru puteţi găsi o mulţime de recenzii la operele Fraţilor Grimm; din dorinţa de a vă prezenta atât titluri cunoscute, dar şi mai puţin cunoscute apărute sub atenta îngrijire a celor doi germani, am alocat mai bine de două săptămâni din luna în curs, pentru a completa lipsurile pe care le aveam pe blog în ceea ce priveşte poveştile Fraţilor Grimm. Sper că v-au plăcut! Aşteptăm sugestiile voastre şi chiar titluri de opere pe care le-aţi vrea prezentate pe blogul nostru!
