Autor: David Levithan
Editura: Trei
An apariţie: 2014
Număr de pagini: 316
Dacă în unele poveşti, trupurile oamenilor sunt posedate de forţele răului, în opera de faţă, „Zi după zi” de David Levithan, un adolescent, care îşi spune simplu A., pătrunde în trupurile altor adolescenţi, fie fete sau băieţi. Ideea de a pătrunde în trupul, atât bărbătesc cât şi femeiesc, de a se modela după stilul de viaţă al gazdei mi s-a părut cool şi cred că acesta a fost şi principalul motiv pentru care am ales să citesc acest roman.
Naratorul din această carte se trezeşte zilnic în pielea şi în trupul altei persoane de-o vârstă cu el. Ieri am fost o fată dintr-un oraş despre care bănuiesc că e la două ore depărtare. Alaltăieri am fost un băiat dintr-un oraş aflat la o distanţă de trei ore de primul. Opera de faţă debutează cu modul de a trăi al lui Justin, tânăr al cărui intimitate este violată de A.
În acest joc adesea se aşterne monotonia căci majoritatea dimineţilor în majoritatea familiilor sunt cam la fel: mersul împleticit până la baie, unde eroul nostru urmează să-şi facă toaleta, urmat de micul dejun; iar în cazul în care părinţii încă dorm, totul se desfăşoară cu mersul în vârfurile picioarelor. O lege nescrisă, dar de care trebuie să ţină cont naratorul în timp ce pătrunde în vieţile altora, este de a nu le tulbura, de a le lăsa viaţa neschimbată, dacă se poate chiar la fel, deşi în unele cazuri şi-ar dori să intervină.
Rhiannon, prietena lui Justin, este singura persoană pentru care A. chiar a întins coarda, i-a oferit o zi minunată pe malul oceanului, departe de agitaţia oraşului şi a şcolii. Această acţiune s-a bazat pe faptul că eroul nostru a început să aibă o afecţiune pentru prietena băiatului în al cărui corp a sălăşluit o zi
Adolescentul nu ştie ce-l aşteaptă în ziua următoare şi, cu atât mai puţin, nu cunoaşte locaţia sau trupul pe care-l va stăpâni; de la băiat, la fată, vieţile celor din jur sunt adevărate poveşti pe care naratorul le descoperă chiar în mijlocul acţiunii.
Aflându-se în trupul lui Amy Tran şi la mică distanţă de unitatea de învăţământ a lui Rhiannon, fata care-i furase minţile, A. decide să-i facă o vizită şi chiar să vorbească cu aceasta. Sub pretextul că părinţii săi vor să se mute în oraş şi alegerea unei şcoli este pe lista urgenţelor, Amy intră în vorbă cu Rhiannon şi chiar primeşte de la aceasta propunerea de a asista la câteva ore, făcându-şi astfel o impresie despre modul de predare.
O altă zi, o nouă provocare şi un pas mare făcut spre fata iubită; aflându-se în corpul unui băiat, Nathan Daldry, eroul nostru participă la o petrecere, acolo unde îşi fac apariţia şi Justin cu frumoasa lui iubită. Naratorul are acum ocazia de a dansa lângă adolescentă, de a schimba cu aceasta mai multe cuvinte şi chiar de a face schimb de e-mailuri.
A. şi-a pierdut minţile în faţa frumoasei adolescente şi astfel ajunge să-i dezvăluie acesteia secretul vieţii lui, secret pe care nu l-a mai rostit niciodată şi cu atât mai puţin în faţa cuiva. De aici, putem deduce că încrederea pe care o are A. în fată este enormă, iar iubirea pe măsură.
Nathan, după ce a fost posedat de A., îşi dă seama că ceva s-a schimbat în viaţa sa şi are curajul să o spună şi altora. Astfel, acest băiat se transformă într-un obstacol, ce vrea să lupte şi să afle cum şi cine este diavolul care i-a luat viaţa pentru o zi.
O mare parte din capitolele romanului de faţă încep sau conţin aceeaşi frază, aceeaşi idee: sunt cam la x ore depărtare de ea; din această repetiţie obsedantă constatăm că naratorul are deja un centru al existenţei sale, un punct în jurul căruia îşi găseşte existenţa şi modul de a lupta, de a trece peste greutăţile proprii. Acest punct este bineînţeles frumoasa Rhiannon.
Surpriza, surprizelor are loc în clipa în care A. pătrunde în corpul lui Rhiannon; naratorul gândeşte, vorbeşte, se comportă asemenea persoanei pentru care a născut o fantezie. Cred, că această aventură, „Ziua 6015” reprezintă apogeul operei de faţă care m-a ţinut cu sufletul la gură şi care chiar m-a împins să cred că A. va încerca să schimbe ceva, ceea ce nu-i place în viaţa fetei. Dacă este aşa sau nu, vă las să descoperiţi singuri, citind romanul lui Levithan, „Zi după zi”.
Dacă ar fi să rezum această operă în maxim douăzeci de cuvinte, rezumatul ar suna aşa: zi după zi un alt trup, o altă viaţă, dar aceeaşi persoană iubită.
Uşor de citit, captivant, amuzant, chiar savuros, romanul „Zi după zi” reprezintă opera perfectă pentru sfârşitul săptămânii, indiferent de vârstă ori de preferinţele literare, căci le are pe toate. Nu m-am plictisit citind-o şi chiar aş reciti-o!
Cu această poveste, mai bifez un roman cu şi despre adolescenţi apărut la Editura TREI. Lectură plăcută, tuturor!
