Ultimul zbor – Marinela Preoteasa

Întâlnirea Ligii Scriitorilor Filiala Olt, din data de 27 martie 2015, a fost închinată lui Nichita Stănescu. Un prilej special pentru preşedinta şi, în acelaşi timp, poeta Marinela Preoteasa de a citi din volumul propriu „Ultimul zbor”, Editura CuArt 2013.

Poate vă întrebaţi de ce a făcut popas asupra acestei lucrări. „Ultimul zbor” poate fi catalogat ca ultimul şi cel mai durabil mod de a arăta dragostea, respectul şi recunoştinţa faţă de îngerul poeziei moderne româneşti, un semn de preţuire care poate fi citit şi recitit din generaţie în generaţie, oferindu-i viaţă veşnică marelui poet.

În volumul de faţă apar în repetate rânduri cifrele: 13 (Toate lucrurile poartă numărul 13; Vagonul numărul 13,/ locul numărul 13,/taxiul numărul 13; soldatul cu numărul 13; scaunul cu numărul 13; casa mea are numărul 13;), 31 (zboară Îngerul,/31-13, 13-31), 33 (33 a strigat îngerul; 33 au strigat mama şi tata; 33 a scâncit şi sora din pătuţ;), 50 (Cu 50 de bile de aur pe ea/Şi 50 de flori de colţ;), 83 (83 au strigat ursitoarele).

Nu este greu de ghicit de unde vin aceste numere dacă aruncăm un ochi asupra biografiei poetului Nichita.

33 (1933) şi 83 (1983) reprezintă puncte hotărâtoare pe axa destinului stănescian, axă care se întinde pe 50 de ani, în care s-au împletit versuri deosebite, spre conturarea unei opere care a rezistat şi încă rezistă ani după ani.

31 reprezintă ziua în care viitorul poet vedea lumina zilei, iar reversul medaliei sau mai bine zis imaginea acestui număr în oglindă, tot aşa cum şi viaţa văzută în oglindă reprezintă moarte, este 13. Într-o zi fără noroc pentru cercul nostru mult prea strâmt, îngerul şi-a lărgit aripile, zburând neîncetat spre bolta cerească, ocupându-şi locul alături de alte stele literare.

Poezia „Naşterea poetului”  îl descrie pe  Nichita ca pe un înger blond; este reflexia în versuri a fotografiilor din tinereţile poetului. Substantivul „înger” mai apare şi în alte poezii, referindu-se la marele poet.

Primul vers din poezia „33-iul stelar!” mi-a atras atenţia în mod deosebit: Iisus avea 33 ani când a plecat şi-a revenit!. Asocierea unui eveniment de natură religioasă altuia laic mă poartă cu gândul la faptul că anul în care s-a născut Nichita are o mare încărcătură simbolică, prezicând succes şi admiraţie din partea celor din jur pentru nou-născutul. Sintagma a venit şi-a revenit  mă trimite cu gândul că odată născut, de numele său se va auzi iar şi iar, păstrându-se veşnic viu şi actual atât în memoria cititorilor cât şi în manualele şcolare ori în alte publicaţii.

Nu m-am oprit prea mult asupra versurilor adunate în volumul de faţă, dându-vă vouă ocazia de a descoperi o inedită colecţie de momente şi ipostaze care îi aparţin lui Nichita Stănescu şi care ne amintesc de el.

Întotdeauna i-am citit versurile cu mare plăcere şi cu o încărcătură emoţională pe măsură, iar gestul doamnei Preoteasa de a-i dedica un volum întreg de poezii lui Nichita mi s-a părut o dovadă vie de respect şi admiraţie.

Pe voi, dragi cititori vă îndemn să citiţi versuri stănesciene în data de 31 martie şi nu numai. Este felul în care noi putem „petrece” alături de creator ziua sa de naştere ca şi cum ar mai fi încă lângă noi! Azi, 31 martie 2015, ar fi împlinit 82 de ani.  Deci ar fi fost posibil.

Lectură plăcută!

Naşterea poetului

33 a strigat îngerul,
83 au strigat ursitoarele
Şi toate într-un glas
Tânguit şi foarte de departe,
33 au strigat mama şi tata
Şi doctorul familiei,
33 a scâncit şi sora din pătuţ;
Ursitoarele foarte hotărâte
Din cer au strigat 83!
Un înger blond zbura
În braţe cu o tipsie de aur,
Cu 50 de bile de aur pe ea
Şi 50 de flori de colţ;
Soarele a zâmbit
Şi a pus coroana-i pe raze,
Pe tipsia de aur,
Iar pruncului i-au dat un sărut.