Titlul: Conjugat la feminin

Autor: Simona Muscă

Editura: Bookzone

Număr pagini: 304

An apariție: 2019

Pentru sufletul și inspirația cititoarelor

Conjugat la feminin este un discurs pentru femeile de oriunde. Un discurs adresat temerilor, iubirilor, visurilor, ambiţiilor, deznădejdilor sau planurilor oricărei femei pe care am întâlnit-o sau nu până acum. Conjugat la feminin este un discurs subiectiv, întâmplat mie, relatat cu cerneala sincerităţii şi-a asumării totale.

Am scris Conjugat la feminin în fiecare seară, după ce veneam de la muncă sau de la facultate. Am scris, am şters, am scris din nou. Am plâns în timp ce scriam, dar am şi râs. Am trimis câte un fragment mic atunci când aveam nevoie de o părere obiectivă asupra subiectivităţii mele.

Partea I: INDICATIV PREZENT

Dacă pentru unele persoane, oamenii sunt împărţiţi în buni să răi, albi sau negrii, pentru naratoare, oamenii sunt încadraţi în două mari capitole: Oameni-Flori (Oamenii-de-Dulceaţă) caracterizaţi prin curaj, modestie, prietenie, altruism, şi Oameni-Plante (Legumele Societăţii), descrişi ca pui care se hrănesc din buzunarul părinţilor, pentru care scopul suprem este epatarea şi pentru care virtutea are un singur titlu – AROGANȚA.

Un aspect bine punctat de creatoare este acela care priveşte absolvirea unei facultăţi şi găsirea unui job în domeniul în care s-au făcut studiile superioare. Din sute de studenţi care termină an de an o facultate, doar câţiva reuşesc să îşi găsească un loc de muncă în domeniu respectiv, având posibilitatea unei dezvoltări profesionale, restul, sunt nevoiţi să accepte orice ofertă din partea angajatorilor, doar pentru a-şi putea asigura traiul zilei de mâine. 

Printre atâţia specialişti, cel mai greu a devenit să găsim meseriaşi; şcolile de meserii nu mai reprezintă o atracţie pentru viitoarele generaţii, iar odată cu această lipsă de interes, multe meserii se vor pierde.

Partea a II-a: PREZENTUL CONTINUU

În copilărie, scriitoarei îi fusese atribuită porecla de „Bzzzzzz”, din cauza căreia abia aştepta împlinirea vârstei de 14 ani pentru a-şi schimba numele. Timpul a trecut, iar clipa în care naratoarea a avut posibilitatea reală de a-şi schimba numele, prin prisma unui mariaj, a renunţat, considerând că nici un alt nume nu era îndeajuns de puternic şi de potrivit pentru a o caracteriza.

În acest capitol, un subiect care pe mine m-a revoltat, la fel de mult ca pe scriitoare, a fost cel legat de bărbaţii care nu-şi lasă partenera să muncească. În spatele acestei decizii bizare stă frica că femeia de lângă el poate câştiga mai mulţi bani ca el sau că reprezentanta sexului frumos se poate îndrăgosti, la locul de muncă, de un coleg, de şeful său sau de un client. Cu toate acestea, niciunul dintre motivele invocate de bărbat nu ar putea sta în picioare, în luarea acestei decizii căci trăim în secolul vitezei, iar bărbaţii şi femeile sunt egali şi au drepturi egale.

Povestea Ilincăi ne demonstrează că o alegere făcută în grabă poate avea urmări tragice; tânăra s-a căsătorit cu alesul inimii sale, a renunţat la cariera sa de balerină pentru a fi lângă bărbatul iubit, s-a căsătorit şi a făcut doi copii cu acesta, însă el, în paralel mai trecea şi prin alte aşternuturi, vreo patru la număr. Adevărata lor fericire şi bucurie, prietenii o vedeau doar în pozele postate de protagonişti pe reţelele de socializare.

Un alt subiect condimentat cu mult umor, a fost cel al obiceiurilor de nuntă, dar şi al superstiţiilor: Fără nunţi în luna mai; Perlele – cu lacrimi sau fără?; Păşeşte cu dreptul! De nu, vei … păşi cu stângul!; Şi afară plouă, plouă şi … e nunta pe la nouă; Zahăr. În sân; Buchetul miresei; Do’s & Dont’s. Sinceră să fiu, de unele am auzit, de altele nu, însă cel mai bine, în opinia mea, este ca tinerii căsătoriţi să-şi facă nunta după bunul plac pentru a se putea bucura sincer de fericitul eveniment, fără a fi obligaţi de rude să păstreze anumite „reguli” nescrise ale căsătoriei.

Printre alte teme dezbătute de autoare se numără: divorţul, amantele, femeia, sentimentele şi iubirea virtuală, conturată pe reţelele de socializare.

Simona a avut parte de 11 poveşti diferite de dragoste pe care le-a prezentat cititorilor. Este de apreciat că nu regretă nimic din trecutul său, luând totul ca atare, iar fiecare experienţă a modelat-o, conturându-i portretul de astăzi.

Partea a III-a: INFINITIV

Cu o experienţă complexă de business, fiind în acelaşi timp regizor, directorul unei agenţii de modelling, organizator de evenimente cultural-artistice şi managing partner Senior Center, Simona Muscă poate fi considerată un exemplu de ambiţie, reuşită şi profesionalism. În viaţă, Coco Chanel i-a fost modelul de la care a cules doar „seminţele” sănătoase. Scriitoarea iubeşte sportul, călătoriile, lectura şi scrisul. Pentru a descoperi şi alte secrete de-ale Simonei Muscă, vă îndemn să-i lecturaţi cartea. În paginile acesteia, după părerea mea, oricare dintre femei se poate regăsi și se poate inspira pentru a căpăta curajul de a depăşi încercările prin care trece.