Titlu: O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz

Autor: Dita Kraus

Editura: Polirom

Colecție: Eseuri și confesiuni

An apariție: 2020

Număr de pagini: 500

 

 

Dita Kraus, o supraviețuitoare a Holocaustului, recompune, în paginile cărții sale de memorii, momente dureroase din trecutul său. Viața Ditei își urma cursul obișnuit în țara ei natală Cehoslovacia, când fără nicio consultare, războiul i-a schimbat-o în ceva dramatic. Era foarte tânără pe atunci, dar nu doar ea, ci milioane de oameni, de toate vârstele, au trecut prin aceeași situație. Și totuși… Dita a reușit să supraviețuiască ca prin miracol. Relatarea ei ne poate lămuri cum a fost posibil.

Înainte de război

Un copil 

PARTEA I: 1929-1942

Din copilărie, Dita Kraus își amintește cum mergea la pediatru sau cum se juca cu Putzi, câinele ciobănesc. Își amintește cum a ajuns să înțeleagă ce înseamnă moartea: prima dată i s-a întâmplat unui cal, apoi cuiva care s-a aruncat pe șinele de cale ferată.

Făcea mofturi la mâncare. I se făcea greață de îndată ce vedea o pojghiță de caimac în cafea, iar carnea trebuia să fie fără fir de grăsime.

Amintirea mamei făcând gemuri și dulcețuri pentru iarnă nu se poate uita. Iubea și desertul făcut de ea în fiecare duminică.

Își mai amintește că cei dragi se adunau în jurul mesei ovale de culoare verde și că plecau în diferite destinații de vacanță, pentru care se făceau economii tot anul.

O elevă

La școală, doi colegi ieșeau în evidență pentru că aveau părinți bogați și tot ce își doreau. Cu toate acestea doar Annemarie i-a dat motive de gelozie: avea un frate mai mare, în timp ce ea și celelalte prietene erau singure la părinți. Gerta, Raja și Anita ocupă un loc important în amintirile Ditei. Anita era o fetiță de o vârstă cu ea, dar mai înaltă și cu inițiativă: ea decidea ce jocuri li se potriveau, ca un adevărat lider.

O familie

Pe tatăl autoarei îl chema Hans, în limba cehă, Hanuš sau Jan. Hans Polach era doctor în drept. Dintre toți membrii familiei sale, Dita a iubit-o cel mai mult pe bunica sa, o femeie mărunțică care purta haine negre. Pe bunicul îl chema Johann Polach, deși trebuia să-l cheme Pollak: era singurul dintre frații și surorile lui care a fost înregistrat după naștere cu numele greșit.

Războiul

Când a început, Dita avea 10 ani. Pentru a o proteja, părinții au trimis-o la un prieten, într-o localitate numită Žd’ár.

Într-o zi de iulie, a venit rândul bunicilor ei să fie deportați. Iar în noiembrie, nenorocirea i-a ajuns pe ea și pe părinți. Înainte să plece, Dita a fost îndemnată de mama sa să dea jucăriile și păpușa preferată unei cunoștințe, pentru nepoțelele acesteia. Adolescenta de 13 ani și jumătate a început să plângă în hohote, dar nu după păpușă se jelea, ci după copilărie și după viața pe care o știa până în acel moment. Era conștientă că ziua de mâine nu va mai semăna cu nimic din ceea ce a cunoscut până atunci.

Persecuții și moarte

PARTEA A II-A: 1942-1945

Pe 20 noiembrie 1942, după două zile și două nopți petrecute pe podeaua din Sala Expoziției Radio, ea, părinții săi și alți evrei au fost duși la Terezín (o localitate din Republica Cehă de astăzi). Aici se afla un lagăr de concentrare ridicat de naziștii germani. Mâncarea era săracă și insuficientă ca să te țină în viață.

Tinerii de peste 14 ani au fost scoși la muncă, în grădinile de legume.

În 1943, Dita împreună cu mama și tatăl ei a fost trimisă în lagărul de exterminare de la Auschwitz, în Polonia ocupată de naziști.

Tânăra a primit numărul 73305, iar mama sa pe următorul. S-a reîntâlnit cu prieteni, rude, vecini aduși cu transportul anterior. Nu i-a mai recunoscut. Inițial a crezut că înnebuniseră, că-și pierduseră mințile deoarece vorbeau despre lucruri ciudate: o să fie urcați pe horn sau o să sfârșească în camerele de gazare.

Pe 5 februarie, la 44 de ani, s-a stins din viață tatăl protagonistei.

La 14 ani și jumătate, tânăra a primit cea mai grea responsabilitate din viața sa, să fie bibliotecara celei mai mici biblioteci din lume. Rolul său era să aibă grijă de cele 12 cărți care alcătuiau biblioteca. Cărțile aparținuseră celor aduși în lagăr, fuseseră salvate și păstrate de prizonieri.

Dita și mama ei au fost transferate în cele din urmă la Hamburg, în condiții mai blânde. În noua locație, prizonierii au primit haine noi, însă hrana a rămas la fel de săracă.

La muncă, au venit și italieni, iar între Franco și Dita s-a legat o „iubire” la distanță: cei doi își trimiteau mesaje scrise pe bilețele.

Eu mă opresc aici cu rezumatul cărții, sper că v-am făcut curioși să citiți până la capăt memoriile Didei Kraus, curajoasa bibliotecară de la Auschwitz. Vă mai dezvălui că firul vieții ei nu s-a rupt în timpul războiului. În ciuda tragediei prin care a trecut autoarea, povestea vieții a continuat. Veți păși alături de ea dincolo de suferință și de granițele țării natale spre o epocă nouă, mai bună.

Mărturia Ditei Kraus 

Cartea de memorii ale bibliotecarei de la Auschwitz zguduie conștiința colectivă și o reconstruiește în același timp deoarece se alătură altora, la fel de cutremurătoare și ziditoare. Fiecare dintre aceste mărturii este mai mult decât o relatare personală a unor pagini din istoria omenirii (Al Doilea Război Mondial, 1939 – 1945). Este un mesaj curajos multiplicat peste timp, o voce a solidarității umane care ridică în jurul tinerilor de astăzi un zid protector de vieți omenești. Ignoranța, nepăsarea și ura pot lovi oricând din nou, de aceea Dita Kraus și alți supraviețuitori ai Holocaustului speră ca prin mărturiile lor să vă convingă de ce este vital să vă opuneți acestora. În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial au pierit zeci de milioane de oameni. Circa 6 milioane de evrei au fost uciși de către autoritățile naziste, masacru rămas în istorie sub denumirea de Holocaust. Regimul național-socialist din Germania condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia avea ca ultim scop exterminarea poporului evreu. Holocaustul a fost invocat ca element probatoriu în cadrul proceselor de la Nürnberg (1945 – 1946) în care Tribunalul Militar Internațional (TMI) i-a judecat pe cei mai importanți membri ai conducerii Germaniei naziste.