Titlul: Fata cu părul roșu de la Auschwitz
Autor: Nechama Birnbaum
Editura: Humanitas
An apariție: 2025
Număr de pagini: 304
Crasna, 10 mai 1944. În satul românesc aflat în apropierea graniței cu Ungaria, mulțimea se adună în piața centrală chemată de o tobă în care bat doi soldați unguri. Un ofițer de jandarmerie anunță, de la înălțimea unei scene înguste, că toți evreii trebuie să se întoarcă la casele lor și să-și pregătească un bagaj cu haine și mâncare. Lucrurile de valoare trebuie lăsate în locuințe, la vedere.
Rozi (Hana Rahel Greenstein), eroina acestei cărți despre Holocaust, face parte dintr-o familie monoparentală formată din mamă și trei copii. Fata are părul roșu, pielea palidă, ochi albaștri și mai tot timpul este bolnavă. Iubește dansul și simte ritmurile muzicii prin toți porii.
Tata a murit când aveam cinci ani, și, pentru că eu sunt cel mai mare dintre copii, am cele mai multe amintiri cu el. Pe atunci Leah avea doar patru ani. Pincas, frățiorul meu care a murit, avea doi ani, iar Hezkel era încă la mama în burtă.
Singurul obiect de valoare al familiei lui Rozi este inelul de logodnă al mamei. Pentru a nu ajunge în mâna ungurilor, roșcata preferă să arunce inelul în veceul din curte.
Încolonați, evreii sunt conduși în piața centrală și de acolo urcați în căruțe de lemn la care erau înhămați cai bătrâni.
După câteva ore de mers, căruțele opresc pe un câmp, locul unde evreii vor înnopta în corturile pe care singuri și le construiesc din bețe și ajutați de lucrurile pe care le au prin valize. În ziua următoare, sunt obligați să care ciment și cărămizi pe câmpul plin de noroi.
Familia lui Rozi asistă la scene de tortură înfricoșătoare; fete, băieți, femei și bărbați sunt spânzurați de copaci până când leșină de durere, apoi sunt treziți cu apă rece ca să simtă durerea încă o dată.
În luna iunie 1944, convoiul ajunge la Auschwitz-Birkenau. Rozi și Leah sunt repartizate spre dreapta, în timp ce mama și Hezkel, spre stânga (băiatul a fost selectat spre dreapta, însă, de frică, își urmează mama spre stânga).
În clipa în care Rozi este tunsă și își vede noua înfățișare într-un ciob găsit pe jos, conștientizează adevărata valoare a podoabei capilare. În ciuda faptului că părul ei este diferit, roșu precum focul sau precum sângele, își promite, în suflet și în gând, că niciodată nu va mai intra foarfeca în el. Indiferent de culoare, îl iubește pentru că o definește, o face specială.
Condițiile grele de la Auschwitz și crimele care se petrec zilnic nu îi răpesc lui Rozi speranța. Tânăra are curajul să spere și să le spună și celorlalte fete, inclusiv surorii sale, că, după lagăr, se va reîntoarce acasă. Puterea pe care a pune în această dorință o ajută să facă față greutăților, lipsurilor și chiar morții. O ajută să își păstreze cumpătul, mintea sănătoasă și să lupte pentru libertatea sa. De pildă, chiar dacă ultima grijă a deținuților este igiena corporală, Rozi face tot ce îi stă în putință să își păstreze trupul și hainele curate. Are foarte multă grijă să țină bolile la distanță. Când tot lagărul doarme și doar un singur paznic patrulează, eroina își ia inima în dinți, părăsește clădirea și pornește spre zona latrinelor unde găsește și apă curată.
Rozi a primit numărul A-13488, număr care îi va reaminti mereu de Auschwitz-Birkenau și care va fi dovada de supraviețuire din calvarul morții. Este transferată apoi în lagăre de concentrare. La Bergen-Belsen, deținuta locuiește în barăci noroioase; este slabă doar piele și os, ca o umbră mișcătoare. Rozi și sora sa ajung după aceea să muncească într-o fabrică de armament și chiar pe câmp, la cules de sfeclă de zahăr.
Tinerele au fost eliberate la începutul lunii mai 1945, perioadă în care natura era înverzită și înflorită anunțând un nou început. Renașterea naturii a coincis cu renașterea deținuților: o lume nouă în față cu soare și flori în jur.
Leah și Avrumi s-au căsătorit și au avut 3 copii. Leah a murit în ultima noapte de Hanuca, în 2014, la 86 de ani.
Rozi s-a căsătorit cu Ițhak și au avut 5 copii. Cel de-al cincilea a fost făcut pe când protagonista avea 41 de ani și a fost o fată cu părul roșu. La rândul său, ultimul copil al lui Rozi, a născut 9 prunci, iar cel de-al treilea, o fetiță, va fi nepoata care face posibilă apariția acestei cărți inspirată de Holocaust.
Lasă un răspuns