Titlul: Fetița pe care au lăsat-o în urmă
Autorul: Roxanne Veletzos
Editura: Litera
Număr de pagini: 304
An apariție: 2019
Narațiunea cărții Fetița pe care au lăsat-o în urmă aduce laolaltă două povești de familie, proiectate pe fundalul unor realități istorice sumbre, printr-un joc al destinului.
Cele două teme principale pe care scriitoarea Roxanne Veletzos le dezvoltă în cartea sa sunt tema destinului și tema familiei, iar, în secundar, tema războiului. În centrul întâmplărilor este o fetiță, iar firul narativ al cărții se întinde pe o perioadă de câțiva ani, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial și după încheierea acestuia.
Într-o zi de ianuarie 1941, în vreme de război, o fetiță rămâne singură pe lume. În lipsa părinților naturali apare o familie care dorește să o adopte: Despina și Anton Groza. Părinții adoptivi îi vor spune: Natalia.
Anton i-a oferit micuței drept cadou o pianină, iar, din acea clipă, cea care până atunci nu scotea o vorbă a început să le spună ce își dorește: întreba dacă putea primi ceva de băut la masă, dacă putea merge în parcul Cișmigiu sau dacă avea să primească înghețată de la vânzătorul ambulant. Ușor, ușor, un zâmbet larg i se așeza pe chip, iar ochii îi erau expresivi.
Fetița a crescut într-un mediu select, beneficiind de haine de calitate, de o educație bună într-o școală de elită. Era iubită de familia sa de adopție și, la rândul ei, îi iubea pe cei care o răsfățau și care îi ofereau cele mai bune condiții de dezvoltare.
Dar fericirea familiei Groza nu avea să dureze. Bucureștiul a fost bombardat, chiar în sâmbăta Paștelui. Panica și disperarea s-au instalat în sufletele oamenilor. Bombardată zi de zi de raidurile aeriene ale armatei germane, capitala nu mai era un oraș sigur. Anton își dorea să se mute la țară, la moșia de la Snagov, unde ar fi putut fi mai feriți, însă Despina nu voia să accepte zvonurile apărute și nu își dorea să dea capitala pe altă localitate. În cele din urmă s-a mutat la țară împreună cu fetița adoptată, adăpostindu-se în casa surorii sale. Aici, Despina a reîntâlnit-o pe Maria, o verișoară care cunoaștea trecutul Nataliei. Despina începea să se teamă că părinții biologici ai fetiței o vor dori înapoi după încheierea conflagrației.
Pe de altă parte, Anton nu și-a mai putut vizita familia din cauza riscurilor. Între timp Natalia s-a îmbolnăvit grav din cauza unei infecții puternice și avea zilele numărate. Singura salvare a acesteia era Penicilina – un medicament care abia apăruse, dar era greu de găsit.
Partea a doua a romanului prezent a debutat în septembrie 1944. Războiul se încheiase. Femeile aruncau flori în fața tancurilor.
Încheierea luptelor aducea revenirea la viața de dinainte: cu școli și magazine redeschise. Însă, Despina rămăsese fără femeia din casă și era nevoită să gătească, să spele și să șteargă praful.
Pe când se plimba cu fiica sa, Anton a fost arestat.
În seiful părinților săi, Natalia a descoperit o scrisoare din conținutul căreia a înțeles trecutul său.
Greutățile au ajuns și la ușa familiei Groza. Pentru a face căldură în casă aceștia au fost nevoiți să renunțe la o parte din mobilă și să o bage pe foc.
Despina își vindea blănurile, poșetele, porțelanurile și argintăria. Familia Nataliei a fost evacuată din casă și mutată într-un apartament comun alături de un bărbat care își bătea soția seară de seară și de o informatoare de partid.
Nimic nu mai era ca înainte, iar Anton a fost nevoit să-și caute de lucru încă din ziua în care fusese obligat să-și cedeze drepturile de proprietate asupra magazinului și casei pe care o construise cu mâinile lui.
Timpul a trecut, iar, în august 1959, în viața tinerei Natalia a reapărut o veche cunoștință. Victor a rugat-o pe tânără să-l însoțească trei zile la mare. Cu bagajul făcut cei doi nu s-au îndreptat spre litoral, ci spre aeroport, acolo unde Natalia era așteptată de avionul cu destinația New York. Fără știrea și acordul tinerei, destinul acesteia fusese schimbat de Victor, omul al cărei vârstă era dublul vârstei protagonistei.
Romanul s-a încheiat la fel cum a debutat: cu imagina familiei biologice în jurul Nataliei, o imagine în oglindă, dar cu o diferență de 20 de ani.
