Titlul: Grădina Zoologică

Autor: James Patterson

Editura: Rao

Număr pagini: 407

An apariție: 2017

Romanul care a inspirat serialul de succes Zoo

Romanul Grădina Zoologică de James Patterson şi Michael Ledwidge stă la baza serialului de succes Zoo, difuzat de CBS.

Evadarea de la Grădina Zoologică; vărsarea de sânge omenesc

Într-o zi, Terrence Larson, îngrijitorul-asistent al felinelor mari a mers cu o găleată plină cu oase şi carne să-i hrănească pe Mosa şi pe Dominick, cei doi lei ai Grădinii Zoologice. Nimic nu avea să prevestească că aceasta va fi ultima zi a bărbatului atât ca îngrijitor cât şi ca om, deoarece sărmanul a pierit sub labele enorme şi-n colţii înfricoşători ai leilor. Fără pază şi cu uşa cuştii deschisă, cele două feline au părăsit închisoarea, pornind spre necunoscut. Imediat după evadare, leii au mai făcut o victimă şi anume un jucător de golf.

Cartea întâi: ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI

Jackson Oz este un zoolog american care îşi câştigă existenţa organizând safariuri în Botswana. Acesta avea în casă un cimpanzeu, pe nume Attila, în vârstă de cinci ani: Acum are cinci ani, iar nuanţa de roz a chipului său devine mai întunecată. Smocul de păr alb şi ţepos din bărbie e aproape dispărut.

Mai mulţi oameni fuseseră omorâţi de animale, groaza îşi făcea simţită prezenţa. CAO – Conflictul Om-Animal se activase. Din această cauză, Oz a fost nevoit să se urce în avionul cu destinaţia Botswana, Africa. Aici, urma să analizeze situaţiile deja existente şi să înţeleagă de ce animalele se revoltă împotriva oameni, atacându-le până la ultima suflare.

Oz analizase COA, chiar făcuse mai multe documentări în acest sens şi descoperise că atacurile animalelor asupra fiinţelor umane îşi aveau rădăcinile încă din epoca primitivă când casa omului era peştera. Călătoria în Africa îl va face pe eroul nostru să înţeleagă mai multe despre comportamentul animalelor.

Cartea a doua: ÎN AFRICA

Ajuns la destinaţie, Oz a fost întâmpinat în aeroport de Abraham Bindix. Abraham era un bărbat cu o statură impresionantă. Masiv şi cu umerii largi, în vârstă de aproximativ cincizeci de ani, bărbatul bronzat îmi amintea de un antrenor de fotbal, de la colegiul Sun Belt. Faţa îi era dură şi ridată ca o mănuşă veche de lucru şi avea o mustaţă care abia se zărea. Părul de pe piept, ca un covor aspru, îi ieşea din gulerul descheiat al cămăşii din pânză, ude de transpiraţie. Tatuajele albastre şi decolorate de pe butoaiele de vin păroase, pe care el le numea braţe, erau amintirile zilelor din marină.

Nici bine nu a aterizat, căci Oz alături de Abe au urcat într-un avion privat pregătiţi de muncă. De mai bine de douăzeci şi patru de ore, cabana fratelui mai mic al gazdei, Phillip pierduse semnalul. Phillip, pacifistul, este administratorul unei cabane de urmărire a vânatului, care se află în tufele din apropiere de graniţa namibiană. Eu duc turişti americani bogaţi ca să omoare animalele, dar el îi plimbă doar ca să le privească, să le facă fotografii. Mă refer la lei – la doi lei imenşi, care mănâncă bivoli africani acolo, în delta Okavango. Prezenta leilor în această poveste l-a determinat pe Oz să-şi însoţească prietenul în mijlocul sălbăticiei, acolo unde pericolul pândeşte la orice pas.

Pe o pajişte cu ierburi înalte, cei doi bărbaţi au descoperit maşina firmei de expediţii de vânătoare şi resturi de haine. Fâşii de cămăşi însângerate, pantaloni, un pantof sport de damă, o borsetă. Vântul sufla peste câmp bucăţi de material. O bucată din ceea ce părea a fi cămaşă hawaiană era agăţată în copac, fluturând pe o creangă ca un steag.

Abe a fost atacat de un leu, în timp ce o altă felină se urcase pe maşina bărbaţilor, dornică să atace. Cu frica în suflet şi cu dorinţa de a se salva atât pe el cât şi pe prietenul său deja rănit, Oz a accelerat maşina dând astfel felina jos de pe capotă şi alungând pentru un moment moartea ce avea înfăţişarea leului flămând.

Abe a murit în cele din urmă, lăsându-şi partenerul de aventură în voia sorţii şi înconjurat de zeci de feline dornice să sfâşie tot ce le iese în cale. Pentru Oz adevărata aventură de-abia acum începe. Singur, într-o pustietate de nedescris şi de animale sălbatice înconjurat, bărbatul trebuia să fie stăpân pe situaţie, curajos şi să-şi calculeze bine orice mişcare pentru a reuşi să vadă lumina zilei şi mâine.

Situaţia lui Oz era una gravă; bărbatul se rătăcise în savană, nu avea provizii la el, iar singurul gând cu care era înarmat, pe lângă o puşcă, era că trebuia să se salveze cu orice preţ.

Norocul bărbatului a venit când se aştepta mai puţin; glasul unei persoane a spart liniştea pustietăţii. Era o femeie care cerea ajutorul căci era înconjurată de crocodili. Patru gloanţe plus un viţel adus de Oz au fost de ajuns pentru a o salva pe femeie de colţii înfricoşători ai reptilelor. Acum, eroul nostru avea o parteneră alături de care trebuia să lupte pentru supravieţuire.

Femeia se numea Chloe Tousignant şi era om de ştiinţă, ocupându-se de ecologia populaţiei.

Chloe şi Oz cad de acord să formeze o echipă şi să meargă la autorităţi să le semnaleze schimbările naturii: leii masculi umblau în cârd, în timp ce păsările se înmulţeau spectaculos de repede.

Cartea a treia: CASĂ, DULCE CASĂ

Cât timp Oz a fost în sălbăticie, Attila a fost singură acasă fiind vizitată de o doamnă ori de prietena stăpânului său pentru a fi hrănită şi a i se face curat. Într-un moment neaşteptat, cimpanzeul s-a transformat total; dintr-un animal ascultător a devenit de nerecunoscut, a spart tot ce i-a ieşit în cale, transformând casa într-un dezastru fără margini.

Oz şi Chloe au încercat să ia legătura cu senatorul Gardner pentru a-i semnala acestuia problemele din rândul animalelor, însă fără succes. Omul politic nu a dorit să stea de vorbă cu eroul nostru deoarece pentru acesta a fost mai important să îşi facă o părere despre Oz cu ajutorul informaţiilor găsite pe internet decât să stea faţă în faţă cu el şi să-l cunoască personal. Oamenii care ar trebui să ajute poporul, la greu, le întorc spatele aleşilor.

Naratorul ne prezintă reacţia de gelozie pe care cimpanzeul lui Oz o are la vederea lui Chloe, însoţitoarea stăpânului său. Animalul, de supărare, a spart şi distrus obiectele care încă mai erau întregi în urma atacului său de acum câteva zile.

Ajunşi în apartament, Oz şi Chloe au fost întâmpinaţi cu agresivitate de cimpanzeu. I-a atacat, ba chiar l-a mişcat pe bărbat după care a ieşit pe fereastră, făcându-se nevăzut.

Lucrul care l-a îngrozit cel mai mult pe eroul nostru nu a fost dezastrul din casa sa produs de prietenul său necuvântător, ci trupul desfigurat şi fără viaţă al lui Natalie, fosta sa iubită. Femeia fusese omorâtă de cimpanzeu apoi îi mâncase faţa şi membrele: Era corpul unui om. Ce mai rămase din acesta, în orice caz. Era în descompunere – şi părea un corp omenesc parţial mâncat. Nu l-am putut identifica după chip, pentru că nu-l mai avea. Aşa cum nu mai avea nici picioare şi nici mâini. Dar am văzut părul lung şi roşu. Părul roşu, roşu ca al unei fete irlandeze, iar corpul era îmbrăcat într-o uniformă turcoaz de spital. Imaginea de coşmar în care se afla casa lui Oz nu poate fi descrisă în cuvinte, la fel ca spaima şi frica pe care acesta le-a simţit în clipa în care şi-a văzut apartamentul devastat, prietena moartă şi pe Attila total schimbat. Oare ce va urma? Ce se va întâmpla cu cimpanzeul aflat singur pe străzile oraşului? Dar cu Oz?

Cartea a patra: BĂŞTINAŞII SUNT NELINIŞTIŢI

Cinci ani, Oz a lucrat cot la cot cu specialiştii de la Universitatea Columbia; aceştia au adunat cadavrele animalelor, examinându-le autopsiile. În urma cercetărilor efectuate, au descoperit că creierul animalelor în cauză cântărea mai mult decât greutatea normală. Rezultatele obţinute de Oz şi de prietenii său au atras atenţia Departamentului pentru sănătate şi protecţie socială. Cu toate acestea, lucrurile nu păreau să fi intrat pe un făgaş normal, guvernul şi cetăţenii încă refuzau realitatea şi schimbările din natură.

În tot acest timp, pe plan personal, Oz o ducea foarte bine; se căsătorise cu Chloe şi împreună aveau un băieţel de 3 ani pe nume Eli.

Oz, din dorinţa de a afla ce se întâmplă cu necuvântătoarele, a fost în stare să urmărească un câine fără stăpân până într-un tunel. Comportamentul animalelor văzut de aproape l-a determinat pe cercetător să ajungă la o nouă ipoteză. În cazul schimbărilor comportamentale din regnul animal, nu virusurile erau de vină ci feromonii. Ce sunt aceştia şi ce efect au asupra necuvântătoarelor, dar mai ales teoria lui Oz cu privire la schimbări, le puteţi găsi pe toate în opera de faţă.

Scene de-a dreptul înfricoșătoare marca James Patterson

Scenele prezentate sunt de-a dreptul înfricoşătoare ca de exemplu cea în care un soldat este linşat de animale. Câinii şi şobolanii au năpustit pe trupul bărbatului ca pe o insectă, mâncându-i muşchii, organele, tendoanele şi jupuindu-i carnea de pe oase. O imagine de groază, care seamănă frică şi spaimă în sufletele cititorilor, dar care, în acelaşi timp, îl fac unic şi de neînlocuit pe James Patterson.

Cercetările lui Oz au scos la lumină faptul că modificările pe care omul le-a făcut în natură au dus la răutatea animalelor; radiaţia electromagnetică şi produsele derivate din petrol sunt principalii factori care perturbă comportamentul animalelor. Acesta fiind rezultatul final, faptele nu au întârziat să apară; populaţia Statelor Unite ale Americii a fost rugată ca pentru următoarele două săptămâni, trebuie să încetăm să mai folosim telefoanele mobile şi curentul electric şi să mai ardem combustibili fosili. În esenţă, trebuie să limpezim aerul, literalmente, şi de radiaţie, şi de produsele petroliere, dacă vrem să facem primul pas pentru oprirea dezastrului.

În următoarele paisprezece zile, oamenii trebuiau să uite de televizor, de telefon, de duşul cald, de aerul condiţionat, plus de alte lucruri cu acre se obişnuiseră. Oare populaţia va accepta aceste condiţii primitive în beneficiul unei zile liniştite, fără frica unui atac din partea patrupedelor?

Romanul de faţă este total diferit de cele pe care le-am citit până în momentul de faţă, romane semnate de acelaşi izvor de imaginaţie şi suspans, James Patterson. În cazul de faţă, criminalii diabolici sunt schimbaţi cu animale înfricoşătoare, iar detectivii cu minţile agere cu oameni de ştiinţă, tobă de carte, însă suspansul şi episoadele în care tensiunea cititorului creste, se păstrează. Nu mai staţi pe gânduri, dragi prieteni ai cărţilor, şi puneţi mâna pe o carte semnată de Patterson, cu siguranţă nu veţi regreta alegerea făcută, iar apoi, nu vă veţi sătura citindu-i şi alte opere. Lectură plăcută, tuturor!