Titlul: Cele mai frumoase povești de H. C. Andersen
Autorul: Hans Christian Andersen
Editura: Corint
An apariție: 2015
Număr de pagini: 224
Trăia demult, într-o casă veche, un om înstărit, alături de cei doi fii ai săi.
Flăcăii se pregăteau să-i ceară mâna fetei de împărat, căci aceasta făcuse cunoscut tuturor că-l va lua de soţ pe cel ce ştia mai multe decât dânsa.
Timp de o săptămână cei doi fraţi s-au pregătit pentru întâlnirea cu fata împăratului: Unul dintre ei învaţă dicţionarul de latină pe dinafară şi ziarele din oraş din ultimii cinci ani. Al doilea ştia toate regulile companiilor şi cunoştea îndatoririle consilierilor orăşeneşti.
La plecare, cei doi au primit de la tatăl lor câte un cal: Cel mare avea un armăsar negru ca tăciunele, iar mezinul unul alb ca laptele. Dar, în clipa când se pregăteau să urce în şa, se ivi cel de-al treilea frate, căci erau trei fraţi, pe nume Hans Clodhopper, numai că pe el nimeni nu-l băga în seamă căci nu era isteţ precum ceilalţi doi.
Hans află de la fraţii lui de vizita acestora la palat, pentru a cuceri fata împăratului prin vorbe meşteşugite. Vestea îl bucură pe acesta şi decise să meargă alături de fraţii lui, la palat. Tatăl lor nu-i oferi lui Hans un cal, la fel ca celor doi, aşa că acesta fu nevoit să ia ţapul şi să pornească la drum.
În drum spre palat, Hans găsi: o cioară moartă, un sabot vechi şi nisip cules din şanţ, pe care le azvârle în buzunar, ca fiind daruri pentru prinţesă.
Cei doi flăcai pe cal au ajuns la destinaţie înaintea lui Hans, cu vreo oră. Aceştia au primit bilet de ordin după care s-au aşezat la rând, alături de ceilalţi peţitori.
Ajunşi în faţa prinţesei, cei doi flăcăi au uitat de îndată tot ce învăţaseră, aşa că au fost alungaţi ca toţi ceilalţi de până atunci.
În cele din urmă, veni rândul lui Hans Clodhopper. Acesta intră călare pe ţap. În încăpere era o căldură izbitoare. Curios să afle de ce, acesta o întreabă pe prinţesă, care îi răspunde că la curte sunt prăjiţi pui în acea zi (cu alte cuvinte, o metaforă pentru pretendenții lipsiți de ablomb). Aflând de acest lucru, Hans îi ceru permisiunea să prăjească cioara, folosindu-se de sabot pe post de oală iar în loc de grăsime, se va folosi de nisip. Astfel, obiectele adunate de pe drum, i-au fost de mare ajutor acestuia pentru cucerirea fetei de împărat, prin creativitatea soluțiilor găsite.
Pretendentul a avut replică pentru orice vorbă a prinţesei, aşa că fu pe placul fetei, devenind soţul acesteia și urcând pe tron alături de ea.
Iar morala: “teoria ca teoria, practica ne omoară.”.
