Titlul: Invizibil

Autor: James Patterson și David Ellis

Editura: Rao

An apariție: 2015

Număr pagini: 384

Două femei total diferite, într-o luptă pe viață și pe moarte cu macabrul și groaza

Accident sau crimă

Emmy Dockery, pivotul thriller-ului Invizibil de James Patterson şi David Ellis, lucra ca analist de informaţii la FBI. După ce sora sa, Marta, a murit într-un incendiu, eroina a fost suspendată din activitate şi trimisă în concediu fără plată. Motivul fiind conduita nepotrivită la locul de muncă, acuzaţie făcută chiar de superiorul său. De unde a pornit această acuzare? Ei bine, Emmy susţine că sora sa a fost asasinată, iar cel care a ucis-o are pe conştiinţă alte câteva sute de crime. Autorităţile nu vor să audă de această ipoteză macabră, punând totul pe seama unui accident. De aici şi până la suspendarea lui Emmy a fost numai un pas. Cu toate acestea, protagonista s-a încăpăţânat şi doreşte să demonstreze că bănuielile ei sunt reale şi este convinsă că va găsi dovezile necesare care să-i susţină ipoteza.

Probe în patru cazuri neobișnuite

Probele strânse de Emmy au fost solide şi capabile să-i asigure participarea în echipa care va investiga aceste cazuri. Din aceeaşi grupare va face parte şi Books, fostul logodnic al protagonistei. Cei doi au rupt relaţia pe care o aveau cu doar trei luni până în ziua nunţii.

Ele sunt unice pentru că toate au patru lucruri în comun. În primul rând, au fost clasate ca fiind accidentale. În al doilea, a fost întotdeauna o victimă, doar una singură. În al treilea rând, în fiecare dintre aceste incendii, victima a fost găsită la locul de origine a focului – cu alte cuvinte, victima a fost descoperită moartă în aceeaşi încăpere unde a început focul. Şi în al patrulea rând, acea încăpere, acel loc sau punct de origine a focului a fost întotdeauna dormitorul.

Ziua Muncii, în flăcări

Alte cincizeci şi trei de incendii împărtăşeau aceeaşi asemănări, ceea ce a determinat-o pe Emmy să ia în calcul varianta unui asasin în serie. Ziua Muncii era un reper pentru maniacul incendiilor; cu prilejul acestei sărbători, diabolicul a început să atace, făcând săptămânal câte două crime pe care oamenii legii le catalogaseră de fiecare dată drept accidente casnice, însă multiplele asemănări dintre cazuri semnalau existenţa unei mâini criminale.

Cele mai recente decese, Joelle Swanson din Lisle, Illionis, şi cel al lui Curtis Valentine din Champaign, Illinois, se asemănau perfect cu celelalte omoruri din toată ţara: Dumnezeule, omul nostru chiar este deştept! Trebuie să recunosc că dacă aş şti doar de existenţa unui incendiu, pe acesta chiar l-aş considera accidental. Niciunul dintre aceşti anchetatori nu ştiu că acesta este aproape exact după acelaşi tipic pe care l-am observat în toată ţara.

Aproape perfect: tenacitatea și logica fac diferența dintre adevăr și iluzie

Autopsiile celor două cadavre recente arată că morţile au fost accidentale, cauzate de inhalarea de fum. Să fie acesta purul adevăr, iar Emmy se agaţă cu disperare de un adevăr care de fapt este o iluzie? Oficial, în urma rezultatelor autopsiilor, ancheta privind incendiile a fost declarată închisă.

Încăpăţânată ca un catâr, protagonista noastră a continuat să-şi menţină părerea şi să creadă în continuare că în spatele multiplelor decese din toată ţara se află un criminal în serie gata să atace din nou.

Doctorul Olympia Janus a analizat mai atent cadavrele recente şi a fost singura capabilă să descopere micile detalii care fac diferenţa şi care încadrează cazurile în categoria omuciderilor: Nu există nicio  probă de ardere în interiorul traheii şi al plămânilor. Fumul pe care l-au inhalat nu era fierbinte, adaugă ea bătând uşor în masă cu un deget cu manichiură impecabilă. Dacă ar fi inhalat fum de la foc, şi-ar fi ars traheea şi plămânii.

Suferința celor din jur, hrană pentru un suflet criminal

Tenacitatea cu care lucrase criminalul era una ieşită din comun, acesta felia trupurile victimelor cu îndemânarea unui chirurg, fără să atingă vreo arteră importantă. Victimele nu sângerau pentru că asasinul nu a dorit acest lucru. Ultimele clipe din viaţa decedaţilor, în opinia doctorului Janus, se pot descrie prin tortură şi isteţime, căci criminalul a rămas complet nevăzut, de parcă ar fi invizibil.

Asasinul îşi zicea Graham şi obişnuia să-şi înregistreze gândurile, mărturisindu-şi astfel faptele inimaginabile de care era capabil. Apariţia lui Mary în câmpul vizual al bărbatului îi va da acestuia fiori. Pare bizar dar este cât se poate de real; şi un criminal în serie se poate îndrăgosti, poate simţi fluturi în stomac şi este nehotărât în ce să se îmbrace atunci când va ieşi la întâlnire cu femeia care i-a furat liniştea.

Pe stadionul Ford Field a avut loc prima întâlnire dintre Emmy şi suspectul ei, întâlnire care s-a terminat mai repede decât a început şi care le-a demonstrat încă o dată oamenilor legii că suspectul lor este foarte inteligent şi anticipează orice mişcare a autorităţilor şi o parează. Asasinul a pus la cale o explozie în toiul meciului de fotbal; gestul bărbatului denotă că nu are limite, iar pentru el suferinţa celor din jur este hrană pentru suflet.

Ajutându-se de numerele de înmatriculare din parcarea stadionului, oamenii legii au dat de Winston Graham. Bine înarmaţi, agenţii au înconjurat casa criminalului, însă acesta avea alte reguli de joc: Graham a incendiat locuinţa aducând groaza în jur, dar şi uimire în rândul anchetatorilor care nu se aşteptau la un aşa punct culminant.

Până la nebunie și înapoi la crudul adevăr

Frica de a fi prins l-a determinat pe Graham să o mutileze pe Mary. Tânăra ştia prea multe despre viaţa acestuia şi reprezenta o piedică în cariera sa de asasin în serie. Omul se credea invizibil, iar pentru asta trebuia să elimine orice pistă care putea aduce la prinderea lui. Foamea pentru incendii era prea mare şi nu se putea opri acum, în mijlocul nebuniei ce-i alina sufletul: Nu m-aş fi aşteptat din partea lui să o tortureze pe Mary la fel cum a procedat şi cu celelalte victime. Nici nu a ars-o, nici nu a scalpat-o şi nici nu i-a secţionat centrii nervoşi la genunchi, la coate sau la încheieturile mâinilor.

Un detaliu scos la iveală de anchetatori va zgudui din temelii ipotezele conturate de aceştia; adevăratul Winston Graham a murit în urmă cu un an, iar din acea clipă, criminalul i-a preluat identitatea. Cu alte cuvinte, diabolicul se foloseşte de o identitate adevărată pentru a pune anchetatorii pe piste false, adevărata sa viaţă rămânând în continuare un mister.

În cele din urmă, misterul a fost desluşit şi adevăratul criminal a fost identificat. Surpriza surprizelor vine acum, căci asasinul era protejat de oamenii legii şi cunoştea orice mişcare a acestora. Asasinul, în ultima perioadă a stat lângă anchetatori, jucând foarte bine rolul de victimă.

Emmy a simţit pe pielea sa chinurile prin care au trecut victimele criminalului în serie. A fost la un pas să dea mâna cu moartea, dar dorinţa de a-şi răzbuna sora a învins durerea şi chinul, reuşind să se lupte pentru viaţa sa cu ultimele puteri.

Romanul de faţă ne prezintă două temperamente feminine total diferite: Emmy întrunchipează femeia puternică, capabilă să facă orice pentru adevăr, curajoasă şi stăpână pe situaţie, conectată tot timpul la realitate şi adevăr, în timp ce Mary se crede atotştiutoare, atotputernică, visătoare, răzbunătoare, fără frică, ruptă de realitate, dar închisă în cochilia ei de fantezii.

Thriller-ul prezentat este unul dintre cele mai înspăimântătoare şi mai tulburătoare opere semnate de James Patterson. Scenele descrise sunt de-o cruzime ieşită din comun, însă au puterea de a face diferenţa, de a-l clasa pe Patterson în topul scriitorilor de succes, pe placul cititorilor. Am citit aproape 20 de titluri semnate de acest geniu al literaturii poliţiste, recenziile operelor lecturate de mine le puteţi găsi pe blog. Cu toate acestea mai vreau, Patterson este „drogul” sufletului meu, iar cu cât citesc mai mult, cu atât aş mai vrea. Este un izvor de suspans, acţiune din care nu te poţi sătura. Convingeţi-vă singuri, nu mă credeţi pe cuvânt! Pe curând!