Titlu: Iubiri și păcate (Poezii)
Autor: Dama de Treflă
Editura: Bookzone
An apariție: 2018
Număr pagini: 160
Poezii de dragoste oferite cu sensibilitate cititorilor de Dama de Treflă
Un buchet liric într-un volum frumos ilustrat
Dama de Treflă ne-a surprins de fiecare dată prin subiectele prezentate în romanele sale, însă, de această dată, scriitoarea ne-a magnetizat atenţia prin buchetul de 57 de poezii ce alcătuiesc volumul Iubiri şi păcate. Versurile au luat naştere din dorul faţă de persoana iubită, din dorinţa revenirii acestuia în viaţa ei, dar şi din iubirea simţită la intensitate maximă.
Vino…
În poezia Vino…, eul liric îşi cheamă persoana iubită din nou lângă el, să retrăiască împreună momentele unice, încărcate de dor, iubire şi pasiune: Vino să-mi asculţi iarăşi inima / Şi să-mi acoperi obrazul cu sărutări reci, / Pe umărul tău să-mi sprijin tâmpla, / S-oprim o secundă nenorocită în veci. Revenirea celui pierdut are puterea de a-l învăţa pe cel ce-o aşteaptă să trăiască din nou, să se trezească la fiecare început, să se simtă din nou împlinit. Cei doi foşti parteneri doar împreună pot simţi fiorul iubirii, completându-se reciproc, dar având câte puţin din toate: Mi-eşti cântec şi chin, / Vis şi delir, realitate şi-nchipuire.
Naivitatea e defectul oamenilor cu suflet
Creatoarea ne oferă cea mai simplă definiţie a naivităţii şi anume cel mai viu deşert. Totodată, Naivitatea e defectul oamenilor cu suflet; este cusurul oamenilor buni. (Naivitatea e defectul oamenilor cu suflet)
Lasă-mă să fiu…
Femeia şi bărbatul formează întregul cel mai tainic al lumii; din dorinţa de a-i fi mereu aproape, ea şi-ar dori să-i fie mare lui, dacă el ar fi ţărm; să-i fie cer, dacă el ar fi pământ; să-i fie rouă, dacă el ar fi foc; să-i fie ploaie dacă el ar fi copac. Din aceste asocieri deducem că dorinţa cea mare a eului liric este de a fi mereu în preajma persoanei iubite, iar pentru aceasta este capabil să ia orice chip, doar pentru a fi lângă el şi a-l ajuta. (Lasă-mă să fiu…)
Păcate
Despărţirea de jumătatea sa, eul liric o pune pe seama imaturităţii, a neînţelegerilor: Dar ne vom da seama cândva c-am fost proşti, / Că puteam fi iubiţi acum, nu foşti. (Păcate)
Lasă toamna să vină
În poezia Lasă toamna să vină descrierea plecării jumătăţii este conturată într-un tablou trist, cu elemente reci care accentuează tristeţea şi singurătatea precum: umbre negre, toamnă, vis, amărât, apus, vioară veche, acorduri reci, unui singur cântec, amintirile, târziu, celor răniţi, speranţe.
Pentru părinți
Versurile Pentru părinţi ne demonstrează că prima dragoste o cunoaştem încă din braţele părinţilor, iar iubirea pentru aceştia, deşi nu le-o împărtăşim prea des, ea există în sufletele noastre şi o purtăm la nesfârşit, ca pe o sfântă icoană. Adevărata iubire este cea părintească care nu se poate semăna sau compara cu nimic: Voi, dragi părinţi, ar trebui să ştiţi / Că niciun loc nu-i ca acasă, / Că nimeni nu iubeşte la fel cum voi iubiţi, / C-avem şi noi destule doruri ce ne-apasă. / Iar noi deja ar trebui să ştim / Că dintre toate ce-s pe lume / Nemărginit şi fără sensuri vă iubim, / Chiar de uităm a vă mai spune.
Te rog, Te iubesc, Destăinuiri, Frământări
Catrenul Te rog exprimă dorinţa eului liric ca persoana iubită să nu se schimbe, să nu regrete că l-a iubit, să nu afirme că i-a greşit, să îl ierte: Te rog să nu mai spui că mi-ai greşit! / Te rog să nu regreţi că m-ai iubit! / Te rog să-mi ierţi tot ce-am omis / Şi să rămâi acelaşi tu, aşa cum mi-ai promis!.
Declaraţia Te iubesc este justificată simplu, pe înţelesul cititorilor, iar din explicaţie reiese că leac împotriva acestei iubiri nemărginite nu există, fiind o iubire adevărată, fără motiv.
Creaţia Destăinuire aduce în atenţia iubitorilor de cuvânt, dorinţa eului liric de a exista o continuare şi după despărţire. Pentru acesta nu există un final, nu există punct la capătul unui capitol, unei poveşti de iubire, ci doar virgulă, care necesită un al doilea pas: Încă mai sper într-un colţ de suflet uitat / Că fiecare adio e de fapt un rămas bun, / Încă mai sper că fiecare capitol încheiat / Va continua cândva cu acelaşi nebun.
Pentru binele jumătăţii sale, creatoarea este capabilă să îi ceară să plece. Din acest gest, deducem că iubirea pentru el este mai puternică decât orice, chiar să-şi calce pe suflet pentru a-l şti bine şi fericit. Aceasta este iubirea adevărată care cere sacrificii nemărginite pentru binele partenerului. Dacă-am să-ţi cer cândva să pleci / Pentru a-ţi fi ţie bine, / Ţi-ai aminti cumva să treci / Din când în când şi pe la mine? Deşi plecarea celui drag îi va umple golul de amărăciune, creatoarea speră că amintirile frumoase ce i-a unit cândva, îl va determina pe el să o mai viziteze din când în când. Gândul revenirii lui, este ca o alinare a sufletului deja trist. (Frământări)
Sensibilitate în versuri
Versurile din acest volum au o sensibilitate aparte, putând fi trăirile şi gândurile oricărei persoane trecute printr-o despărţire. Frumos ilustrate, operele de faţă aduc încântare și balsam pentru sufletul cititorului. Încă o dată, Dama de Treflă se dovedeşte a fi un autor interesant, plin de surprize, cu realizări atât în proză cât și în versuri.
