Titlul: Minute până la miezul nopții 

Autor: Remina Radu    

Editura: Bokzone      

Număr pagini: 208    

An apariție: 2019

Când Făt-Frumos întârzie la întâlnire, doar poveștile iau sfârșit

Să facem cunoștință cu o visătoare!

Personajul narator din romanul Minute până la miezul nopţii de Remina Radu îşi aminteşte cu nostalgie de copilărie, când se certa cu părinţii săi din diverse motive, după care se izola în camera sa, făcându-şi tot felul de scenarii nefondate. Aceasta nu poate uita clipele de durere, dar şi de speranţă că totul este doar un vis urât, iar bunicii ei nu au plecat în lumea celor drepţi, acolo unde lacrimile sau durerea nu există.

Pe plan sentimental, protagonista visa de mică să întâlnească un tip interesant. Nu neapărat frumos, nu neapărat înalt, nu neapărat bogat, dar neapărat interesant. Adică amuzant, cu sarcasmul la purtător, cu farmecul acela aparte pe care îl are un bărbat care poate n-a citit prea multe cărţi, dar a deschis fix la pagina din care i-aş fi dat eu testare. Partea nasoală era însă că în copilărie, naratoarea nu îşi căuta un prieten, ci se îndrăgostea de iubiţii amicelor sale.

Primele semne ale depresiei

În liceu, tânăra nu suporta pe nimeni; colegii şi profesorii nu îi erau deloc pe plac, iar asta a determinat-o să se închidă în ea, să se refugieze departe de ochii curioşilor, să nu mai doarmă nopţile, să nu mai mănânce la timp, slăbind îngrozitor. Până la finalul liceului, viaţa acesteia a luat o întorsătură neaşteptată, în care pastilele şi alcoolul primeau. Nu-mi amintesc decât că am absolvit liceul şi mi-am sărbătorit marea realizare cu prietenii mei cei mai buni – pastilele şi alcoolul. Asta devenise realitatea mea. Înfricoşătoare şi totuşi fascinantă, morbidă şi totuşi vie.

Apare Sorin

Pasajele în care Sorin apare sunt memorabile. Nu ai cum să nu râzi din tot sufletul şi cu toată gura când descoperi tâmpeniile unui copil care îşi ia bătaie de la toată lumea. Pe lângă aceste episoade comice, opera de faţă ascunde multe scene umoristice, de râsul lumii.

Primul job

Timpul a trecut, iar gândul cel bun şi-a găsit drum şi spre eroina noastră. Aceasta şi-a găsit un serviciu bun, fiind secretară la o agenţie imobiliară.

Arthur este bărbatul căruia protagonista i se dăruieşte şi alături de care vrea să treacă la următorul nivel al relaţiei. Tânăra a renunţat la jobul său, doar pentru a se muta împreună cu bărbatul cu care formează un cuplu de câteva luni bune.

În lumea înnebunitor de bună

Ajunsă în casa iubitului său, eroina a descoperit o nouă lume, acolo unde servitoarele erau angajate pentru a face curăţenie şi mâncare. Apartamentul în  care urma să locuim împreună era cam cât un etaj din blocul în care crescusem eu.

Ajunsă în casa iubitului său, eroina a descoperit o nouă lume, acolo unde servitoarele erau angajate pentru a face curăţenie şi mâncare. Apartamentul în  care urma să locuim împreună era cam cât un etaj din blocul în care crescusem eu.

Starea financiară a noii sale familii se explica astfel: Arthur provenea dintr-o familie înstărită. Cu toate astea, era un tip care-şi câştiga singur existenţa, avea o funcţie importantă într-o firmă de construcţii.

Părinţii băiatului, tatăl de meserie avocat şi mama profesoară de sociologie, îi invitase pe cei doi porumbei la cină. Deşi iniţial naratoarea s-a îmbrăcat într-o pereche de blugi şi o bluză, ţinută ce nu i-a fost pe plac iubitului său, în cele din urmă bărbatul a cedat, iar tânăra a purtat ceea ce-i era pe plac şi în ce se simţea bine. Tot în această seară, Arthur şi-a cerut iubita în căsătorie, în faţa părinţilor şi a tuturor celor prezenţi.

Cerere în căsătorie refuzată

Relaţia cu viitorul său soţ nu era una prea roz pentru eroină. Nu se simţea împlinită, fericită şi cu atât mai puţin liniştită.

Dorind să caute nişte răspunsuri, protagonista de numai 25 de ani, a început să cotrobăie prin biblioteca lui Arthur, dând astfel peste jurnalul Nataliei, fosta parteneră de viaţă a viitorului ei soţ. Ciudat este că eroina noastră a început să-l vadă pe Arthur interesant, dar prin ochii Nataliei, deci datorită scrierilor descoperite în jurnal.

În timp ce soţul său era plecat într-o delegaţie, tatăl naratoarei a murit. După înmormântarea acestuia, tânăra a rămas mai multe zile în casa părintească, fiindu-i alături mamei sale îndurerate şi dându-i puterea necesară pentru a depăşi cumplitul moment.

După reîntoarcerea în apartamentul conjugal, eroina a luat decizia de a da cărţile pe faţă, de a-i mărturisi lui Arthur că vrea să pună punct relaţiei dintre ei, chiar dacă peste doar câteva luni, urmau să aibă nunta.

În cumpănă, la miezul nopții

După pierderea tatălui, condimentată cu despărţirea de Arthur, tânăra protagonistă a avut parte de multe momente de decădere mintală, propunându-şi chiar să se înece în cadă, în baia din casa părintească cu câteva minute până în miezul nopţii care prevestea aniversarea sa. Ana, prietena sa, tipa care o salvase de la moarte, aranjase la firma la care lucra ca naratoarea să fie şi ea angajată pe postul de arhivar. Zis şi făcut. Noul job o putea aduce pe protagonistă cu picioarele pe pământ, ocupându-i mintea şi timpul cu sarcinile de la locul de muncă.

Spre lumină

Finalul operei de faţă ne prezintă o nouă înfăţişare a naratoarei; este fericită în relaţia cu Robert, continuă să iubească animalele, iar lucrul cel mai important, a acceptat să meargă la terapie şi să urmeze un tratament medicamentos pentru depresiile severe de care suferea. Aceasta dă dovadă de maturitate atât pe plan sentimental cât şi pe plan social, experienţa de viaţă, ajutându-se să se modeleze uşor, uşor. Per total, opera Minute până la miezul nopţii de Remina Radu mi-a plăcut enorm, fiind o combinaţie de umor, dramatism, dragoste cu năbădăi şi întâmplări hazlii. V-o recomand cu mare drag!