Titlul: O crimă imperfectă
Autor: Teresa Solana
Editura: Rao
An apariție: 2013
Număr pagini: 480
Cartea O crimă imperfectă de Teresa Solana debutează cu prezentarea naratorului şi a fratelui său geamăn: Pe fratele meu Borja nu-l cheamă Borja. Îl cheamă Pep (sau Josep). Şi nici numele lui de familie nu este Masdéu-Canals Sáez de Astorga. Pe amândoi ne cheamă Martínez după tată şi Estivill după mamă. […] Pentru că suntem gemeni bivitelini, eu şi fratele meu Borja nu ne asemănăm fizic. Vreau să spun că, în realitate, nici măcar nu părem a fi fraţi. Fără îndoială, el a moştenit mai multe însuşiri de la familia mamei noastre, mai deşirată şi mai optimistă, iar eu, din partea tatălui nostru, oameni mai bondoci şi mai taciturni. De fapt, Borja este mezinul, căci a ieşit la două minute după ce m-am născut eu. Cei doi fraţi deţin o firmă, însă nu una adevărată care să fie înregistrată în registrul comerţului. În această afacere, Borja este director, iar Eduardo director adjunct.
Detectivi falşi, misiune reală
Aventura celor doi fraţi detectivi începe într-o dimineaţă de început de decembrie, pe când luam micul dejun cu o cafea cu lapte şi nişte melcişori de patiserie la San Marcos. Un apel telefonic primit de Borja îi anunţă pe cei doi asociaţi că vor avea de rezolvat un caz din lumea bună, acolo unde discreţia trebuie respectată ca pe un lucru sfânt.
Domnul Lluís Font, Onorabil Deputat în Parlamentul Cataloniei a achiziţionat un tablou care înfăţişează chipul soţiei sale. Cum omul politic nu avea nicio informaţie conform căreia soţia sa ar fi pozat ca model, acesta vrea să descopere legătura dintre femeia sa şi pictor. Această necunoscută l-a îndemnat pe domnul deputat Font să apeleze la serviciile lui Borja şi cele ale asociatului său, Eduardo.
Doamna Font și un bărbat misterios
Urmărirea doamnei Font a început imediat după ce soţul acesteia a bătut palma cu cei doi detectivi. A fost o urmărire relativ uşoară în care victima ieşea la cumpărături, mergea la cafea cu prietenele şi o singură dată s-a întâlnit cu un bărbat misterios, însă într-un loc public şi pentru puţin timp. Urmărirea a fost perturbată în ziua de Crăciun de o veste şoc: frumoasa Lídia a murit după ce a consumat o bomboană de ciocolată, maroane (castane comestibile coapte) glasate, şi puţin coniac. Să fie oare vorba de o asasinare la comandă?
Cititorii trec de la o stare la alta, de la tristeţe, cauzată de moartea frumoasei doamne, la starea de amuzament datorită răsturnării de situaţie în ceea ce priveşte parcursul evenimentelor. Cei doi detectivi au de luat din biroul deputatului tabloul ce înfăţişează portretul răposatei. În timp ce cei doi fraţi încercau să îndeplinească misiunea, tavanul din baia biroului omului politic a căzut şi odată cu el şi o doamnă. Musafira era goală şi susţinea că este cumnata politicianului. Imediat după această venire spectaculoasă, pompierii, poliţia şi ambulanţa au sosit în biroul cu pricina.
Soţia deputatului moare
Un amănunt esenţial schimbă radical cursul evenimentelor: Lluís avea de câtva timp o relaţie extraconjugală cu sora vitregă a soţiei sale. Chiar dacă Lídia nu mai este printre cei vii, misiunea celor doi detectivi continuă, în speranţa găsirii vinovatului pentru moartea frumoasei doamne Font.
Ajunşi la Paris, în căutarea pictorului care a realizat portretul decedatei, detectivii au aflat că maestrul este la un pas de moarte, fiind internat într-un spital, iar portretele pe care acesta le realizează sunt pictate după poze fără ca autorul să cunoască personal modelul. Necunoscutele acestei poveşti pe o parte sunt rezolvate, însă pe altă parte ele se înmulţesc. În urma anchetelor, oamenii legii au descoperit că Lídia deţinea anumite dosare cu informaţii compromiţătoare despre anumite persoane importante. Printre aceste informaţii deţinute de răposată se numără şi cea legată de idila soţului său cu sora sa, Sílvia.
Un puzzle de surprize
Întrebând în stânga şi în dreapta despre viaţa răposatei şi punând piesele cap la cap în puzzle-ul numit doamna Font, detectivii constată următoarele: Núria, fata Lídiei, o ura pe aceasta deoarece îi mituia profesorii pentru a-i da copilei numai note mari cu ajutorur cărora fata putea continua studiile la Oxford. Tot din această cauză, atât profesorii cât şi colegii copilei începuseră să se uite urât la sărmana fată. Lídia o despărţise pe sora sa de logodnic, cu care începuse o relaţie, însă pentru puţin timp. La cât de vicleană a fost răposata de-a lungul vieţii şi câtor persoane le-a făcut mult rău, numărul suspecţilor creşte considerabil de la o zi la alta. Cu toate aceste pe lista poliţiştilor, suspectul numărul unu rămâne în continuare soţul acesteia, deputatul Lluís Font.
Istoria se repetă
Modelul de asasinare a doamnei Font are amintește de un fapt istoric, de modul în care Livia l-a ucis pe Augustus. Bomboanele otrăvite şi aşezate în cutie în forma literei „V” au fost aranjate astfel căci autorul şi-a pus toată speranţa victoriei în puterea zeiţei Victoria.
Dacă oamenii legii nu au reuşit să descopere mâna criminală care i-a luat viaţa doamnei Font, nu putem spune acelaşi lucru de detectivi. Cei doi fraţi au descoperit numele autorului, însă nu au dorit să-l divulge autorităţilor. De ce? Nu vă pot spune. Voi proceda şi eu… asemenea protagoniștilor.
O carte irezistibilă
Cartea de faţă nu poate fi descrisă în cuvinte; ingredientele din care este făcută, poate satisface poftele oricărui gen de cititor: moarte suspectă, anchetă, adulter, invidie, dorinţa de a ajunge în clasa politică cu orice preţ, doi detectivi falşi, descrieri savuroase, plus dialoguri amuzante şi răsturnări de situaţii de la capitol la capitol. O recomand cu mare drag, sigur o veţi adăuga pe lista cărţilor preferate, aşa cum am procedat şi eu! Lectură plăcută!
